The secret (Vol. I)

54. Locuința.

Problema de la capitolul 3 este rezolvata. Îmi pare rău celor care au văzut greșeala, dar chiar nu știu cum s-a intamplat. Îi mulțumesc ErikaEritzy pentru ca mi-a spus de problema.

Capitol dedicat lui Ionascu_Diana :*

Perspectiva lui Lexi.

Dimineata își făcea simțită prezenta. Mă aflam în volkswagen-ul lui Lucien de mai bine de 2 ore. Habar nu am cum trecuse noaptea aceasta ,dar dormisem destul de bine.

"Neața! " a spus o voce ragusita în stânga mea. Mi-am intors capul spre persoana și am văzut ca Raul mă privea cu un aer sexy...mult prea sexy. Parul îi stătea răvășit și abia își putea tine ochii deschiși.

"Neața! " am spus eu și mi-am mutat privirea spre geam. Soarele abia răsărea și imaginea era una memorabila.

"Cum ai dormit? " Mă întreba Raul asezandu-se mai bine.

"Destul de bine !" Am spus și m-am intors cu fata la el. "Deși nu îmi mai amintesc cum de a trecut noaptea așa de repede!" Am spus și el a chicotit.

"Ai adormit !" Spuse el. "Probabil din cauza sarcinii te-ai simțit mai obosita!" Spuse el și eu m-am intors inapoi cu fata spre geam.

Trebuia sa recunosc ca Raul era cel mai de treaba băiat din lume. Mă iubea pana peste cap....dar îmi părea rău pentru el. Inima lui alesese sa își bata joc de el facandu-l sa se îndrăgostească de mine ....pe când eu eram indragostita de Jay. De ce dragostea aducea de cele mai multe ori mai multa suferință decât fericire?

"Am ajuns !"Spuse Lucien oprind masina în fata unei case supra etajate. Mi-am desfăcut centura și m-am dat jos din masina cu grija. Îmi simțeam tot corpul amorțit și abia puteam sa stau pe picioare. Simțeam o mulțime de furnicaturi traversandu-mi corpul.

Mi-am ridicat ochi spre casa supra etajata. Era vopsita într-un crem extrem de frumos,iar pe la geamuri avea mici dungi albastre. Arata perfect pentru o familie care urma sa se mute aici pentru a trai o viață fericita....iar din păcate viața mea nu avea sa fie fericita.

"Mergem?" Mă întreba Lucien venind în spatele meu. Puteam spune ca cei doi semănau extrem de mult. Și nu mă refer la înfățișare ci la caracter.

După ce Raul i-a povestit aproape tot calvarul prin care trecusem, exceptând partea cu Johnson , acesta a înțeles care este situația și a fost de acord sa mă ajute. Numai ca în privința sarcinii este puțin cam abătut...mi-a spus ca un copil nu ar sa crească fără tata sau fără unul din părinți ,dar asta a fost înainte sa îi explic situația cu mama și restul.

"Desigur !" Am zis și i-am zambit aratandu-mi gropitele. Artam ca o femeie împlinită ,deși nu eram deloc așa. Renunțasem la ochelari pentru ca problema mea se rezolvase și nu mai aveam de ce sa îi port.

Am intrat intr-o curte frumos amenajată. în fata un mic gardul alb își făcea veacul ,dând casei un aer de oameni cu bani. Cand intrai pe poarta dădeai de-o alee cu piatra gri usor strălucitoare de la soare. Pe partea dreapta a aleii se afla o gradina plina cu flori ,de tot felul de culori,iar pe partea stângă un leagăn se leagănă usor în fata unei mici fântâni.

"Ce frumos! " am zis și Raul si-a intors capul spre mine zâmbindu-mi.

"Mă bucur ca iti place !" Spuse el și mă indemna sa merg înainte ajungând la intrarea din casa. O usa maro lăcuită astepta sa fie deschisa de către proprietarul casei.

"Intram?" Am întrebat înainte sa apuc clanța.

"Desigur!" A zis Lucien.

Am apăsat usor clanța ,ajungand sa intru într-un hol perfect. La capătul acestuia se vedeau scarile care duceau spre camerele de sus ,iar pe fiecare parte se afla câte o usa. Am înaintat încet și am deschis usa de pe partea dreapta, dând peste un living spațios ,care era aranjat frumos. O canapea în mijlocul lui,avand in fata o masa de sticla pe care o vaza cu garoafe era prezenta.

M-am intors și i-am vazut pe cei doi bărbați asteptandu-mi cel mai probabil reacția.

"Este frumoasa casa!" Am zis și am zâmbind facandu-i și pe cei doi sa zâmbească la rândul lor. "Acolo cred ca este bucătăria așa ca nu are rost sa intru acum. Mergem la etaj?" Am întrebat și cei doi au aprobat.

Am început sa merg usor spre scarile de la capătul holului. Am început sa le urc numărându -le în gând ,ajungând pana la 12. Odată ajunsa sus am dat peste un hol puțin mai lung ca cel de jos având trei uși.

"Lexi tu alegi prima o camera!" A spus Raul intrerupandu-ma din a mai privii în gol. Am început sa merg cu pași calculați spre usa alba a uneia din camera. Aceea usa avea ceva special.

Am deschis usa încet și am intrat înăuntru. Pereții erau vopsiți cu o nuanță de violet -lila. Patul mov cu baldachin era poziționat în mijlocul camerei având câte o noptiera de o parte și de cealaltă a lui aflându-se câte o noptiera alba. După ce Raul îmi lasă bagajul în camera eu m-am dus pana la usa de la baie și am intrat examinând foarte puțin locul. Era tot ce avem nevoie : o cada ,un wc, o chiuveta, și o oglinda,iar undeva după usa se afla un mic dulăpior.

Am revenit inapoi in dormitor și am simțit cum starea de amețeală mă cuprinde. Aceste stări erau din ce în ce mai normale când te gândești la un copil. Sper doar sa trecu cu bine peste asta.

"Lexi!" Spuse Raul apărând în tocul ușii. Din cauza acelei amețeli abia mă mai țineam pe picioare iar camera se învârtea odată cu mine."Odihnește-te! " Spuse acesta și mă întinse pe pat. Mă sărută părintește pe frunte și mă înveli. Putea fi iubitul perfect...dar nu și pentru mine. El era fratele pe care nu îl avusesem pana acum.