Un dar si o capcana (Volumul 1)

<9>

Ajunsesem acasa, descuiam usa, cand de la spate vine Alejandro, ma prinde de mijloc pe nesimtite şi spuse suparat:
--- Te rog nu face asta, e ca şi cum bagi un cutit in mine ! Pe langa faptul ca sunt distrus de situatie, cum esti şi tu.
--- Voi toti bagati mii de cutite in mine şi le şi rotiti pe loc ! Renunta sa-i vezi ca pe un lucru bun ! Abia am intrat in tot amalgamul asta. Poate tu te-ai obisnuit dar eu nu, şi mai ales nu cu felul asta de a te rani şi de a accepta ! In schimb, tu esti chior pentru ca eu nu vad sa-ti fi dat seama ca e vorba de tine in toate astea !
Eram tot in holul blocului, in fata usii, certandu-ne intr-un ultim hal. El se calmeaza, eu nu, iar el spune frumos:
--- Draga mea, tu esti marele subiect, realizeaza asta ! Nu ma ajuta informatia asta, daca pe deoparte, inauntrul meu este „wow esti speciala si incredibila !” şi ei spun mereu “Nu te pot lasa sa faci ce iti doresti cu dragostea pe care o ai de oferit !” Ei bine eu nu accept asa ceva, nu cand ma trag in jos şi ne ranesc asa !

             Atunci intru nervoasa, trantesc usa şi il incui pe Alejandro afara. Apoi ma preling in josul usii, cu spatele la ea, plangand pentru ca toti vroiau sa-mi ia ce cu greu am reusit sa am in sfarsit. A stat şi el la usa tot timpul, pana il aud plecand şi decid sa-l urmaresc. Era in padure in partea varcolacilor, urla la ei despre ce mi-au facut mie:
--- De ce ati facut asta? Mie nu-mi pasa de mine, eu m-am obisnuit cu mizeriile vampirilor, dar nu o sa faceti din ea un ghem de durere ! Nu aveti inima? Eu sunt doar din sticla şi nu as face nimic sa o ranesc chiar daca as uri-o in loc sa o iubesc ! Sunteti prea de tot ! …
Vazand furia din ochii sangerosi ai lui Alejandro, care era gata sa-I ucida pe toti, Bernard il intrerupe cu aroganta:
--- Cu ce drepturi spui toate aceste cuvinte jicnitoare fata de noi toti de aici şi fata de tine in special?
Eu sar din copacul inalt in care stateam, facand un curent de aer in jurul meu şi adaug aruncandu-i lui Bernard o privire urata şi aroganta:
--- Ma folosesc de puterea mea şi ii dau toate drepturile lui Alejandro Dominique Lumos sa vorbeasca in orice fel fata de istoria, felul de a fi şi orice alt aspect al nostru, al tuturor. E destul de clar da? Eu, Alexandra Lydia Eveglot am zis tot ce am avut de zis acum !
Aiden face un pasin fata iar cu fata ce-mi arata regret, spune:
--- Cum te poate schimba toata durerea.
--- Nimic nu e mai important pentru mine decat durerea mea şi toate lucrurile la care tin ! Alejandro nu e un ciob de sticla iar eu nu sunt o bucata de blana sa va intre bine in cap tuturor !
Bernard vede ca respir greu şi cu zgomot apoi zice putin speriat:
--- De ce respiri asa? De ce te tii de gat? Spune ce ti-se intampla !
Eu cu greu scot cuvintele printre respiratii:
--- E… problema mea… nervoasa ! Ramaneti… pe loc !

          Atunci ochii mei se lumineaza rosu intens, incep sa respire din ce in ce mai gafait şi atunci Alejandro ma ia in brate si ma duce la un spital unde aveau un doctor ce ii ajuta. Acest doctor stia totul despre ei şi ascundea faptul ca ei exista ca şi creaturi, el spunea clar şi raspicat oamenilor care aveau indoieli, ca noi suntem absolut normali. Ma pune Alejandro intr-un pat, doctorul ma examineaza şi zice catre Alejandro:
--- Cu toata inima iti spun ca nu stiu ce i se intampla şi totusi am varsta de 1500 de ani ! Nu se poate, e ceva legendar şi incredibil ! Esti norocos ca o ai, dar ghinionist ca ea are aceasta problema de nervozitate asa cum şi tu ai venit acum 2 zile cu nervii la pamant şi cu incapabilitatea de a te misca. Ai fost adus de clan, problema ta era simplu de rezolvat. Ea e conectata cu tot ce faceti voi. Asa ca sa rezolvati problema care i-a declansat asta. Dupa acestea spuse, doctorul paraseste salonul.
Deodata, Alejandro imi ia mobilul din buzunar şi o suna pe verisoara mea, Andra. Ea raspunde la telefon cu un ton ce imi parea un pic indoielnic:
--- Alo ? Lydia ?
--- Nu, asculta, sunt Alejandro, prietenul Lydiei, trebuie sa ma ajuti. Lydia e in spital, pentru problema sa nervoasa, trebuie sa stii despre asta ! Trebuie sa vii aici imdeiat, de unde vii ? Unde esti ?
--- Doamne, nu ! Vin imediat stau la periferie, vin acum !
Asa, Andra, speriata de ce s-ar fi putut intampla daca imi pierdeam cu totul controlul, ia in graba un autobuz spre spital. Ajunsa in salon merge la Alejandro şi zice agitate şi cu o privire speriata:
--- Spune tot de la inceput pana la prezent ok?
--- Clanurile noastre nu agreaza iubirea dintre mine si ea. Ea este cea mai puternica dintre toti, şi dintre varcolaci şi dintre vampiri. Ea este varcolac ca baza dar este şi vampir. Nu vrem sa-i lasam sa ne rupa dragostea, dar uita-te la ea acum. Chiar daca a luptat prin cuvinte, e “ranita” ca şi cum ar fi luptat corp la corp cu toti şi mi-e teama ca nu o voi mai avea inapoi. E in transa complexa şi completa, adica e conectata cu tot ce facem, spunem intre noi sau ascundem de ea. Şi…

Deodata se opreste. Vede cum imi curg lacrimi dupa lacrimi desi eram in transa, iar atunci deschide o sfera a prezentului ca cele pe care le deschideau Aiden şi Bernard. Sfera relata cum ca Bernard şi Aiden vorbeau despre cum situatia se inrautatea, ca nu aveau cale de mijloc pentru noi şi pentru ei. Ajunsesera la concluzia ca aveau de ales intre 2 variante la fel de riscante:
1. Sa pastreze istoria urii dintre cele 2 clane şi sa distruga dragostea, dar varcolacii ma vor pierde, deoarece pot alege sa raman vampir şi astfel sa raman cu Alejandro.
2. Sa lase dragostea noastra sa traiasca, dar sa rupa istoria urii dintre vampiri şi varcolaci, iar eu sa raman in clanul varcolaciilor.
Era mai mult pierderea lor decat pierderea mea. Eu aveam optiunea şi gandul de a gasi o cale de mijloc dar doar pentru mine. Dialogul lor devenea nelinistitor:
--- Bernard, daca ii lasam, ceilalti se vor revolta pentru ca restul se urasc şi se vor revolta pentru distrugerea istoriei noastre pline de ura.
--- Dar poate e momentul sa facem o schimbare, avand in vedere ce face Luan şi ce am vazut eu in ochii Genei, cu greu. Dar eu ii las. Chiar daca e noua, Lydia este parte din noi, tinem la ea şi nu stiu, mie mi-a devenit ca o sora.
--- Te inteleg la partea asta, adica chiar daca nu stiu nimic despre trecutul lui Alejandro, il simt ca pe un frate mai  mic pentru ca am petrecut mult timp cu el cunoscandu-l, jucandu-ma cu el şi ajutandu-l la chestii frumoase şi copilaresti. Şi eu tin la Alejandro şi nu vreau sa-i obtin ura, el nu merita durerea asta pe care vrem noi sa o cream doar pentru ca restul nu sunt ca ei.