Un dar si o capcana (Volumul 1)

<58>

In spatele nostru se auzeau voci şi strigate asa ca am alergat repede ca sa vedem ce e. In jurul lui Bernard se facu un fum foarte negru de dupa care aparu un barbat cu par lung lipit de cap şi fizionomia feţei impunatoare, avand niste ochi galbeni spre portocaliu. Ne privi pe toti apoi Aiden iesi in fata şi spuse apasat şi hotarat:

--- Il dau in judecata pe fratele meu Bernard Seth Ethrod pentru coruperea diferentei dintre lumi prin uciderea nescuzabila a unei finite umane.

--- Asa sa fie. Consiliul Justitiar este gata de proces incepand de maine. Stii bine ce ai de facut. Imi pare rau ca am ajuns aici, Aiden. Am o curiozitate extraordinara in legatura cu o domnisoara numita Lydia Eveglot?

--- Eu? intreb mirata şi debusolata.

--- Da. Ma bucur ca esti atat de plina de curaj. Ai grija de tine, nu sunt departe zilele in care viata se va intoarce inca o data cu susul in jos, draga mea. Nu esti un monstru, esti un aparator al dreptatii cu suflet cald şi fire blanda, iar pentru asta te respect.

Am zambit minimal şi am afirmat dintr-o miscare din cap. Volturi pleca şi ii lua cu el pe ambii frati. Imi era frica pentru Aiden. Imi era frica pentru mine, imi era frica pentru Alejandro şi pana la urma pentru noi toti. Nu puteam lasa frica sa ne invaluie pe toti, trebuia sa fim stapani pe noi insine fiecare in parte. Luan vine pe la spatele meu, iar Gena pe la spatele lui Alejandro şi il auzim pe Luan cum spune:

--- La multi ani, Alexandra! Ai uitat ca e Sf. Alexandru azi, Dumnezeu sa te calauzeasca in viata ta. Stiu cat de mult tii la religia ta ortodoxa. Fi binecuvantata şi mai ales fericita de tot ceea ce ai, asa cum esti recunoscatoare.

Am deschis cutia in acelasi timp cu Alejandro şi inauntru cutiei mele era o inima cu o decupatura in forma de cheie, iar in cutia lui Ale era chiar cheia de se potrivea la inima din cutia mea. Ramasesem uimita, eram foarte fericita, am sarit sa-l imbratisez şi sa-i multumesc lui Luan pentru un asemenea cadou minunat, apoi am avut o imbratisare de grup şi Gena a spus:

--- Aveti mare grija de ele. Stiu ca sunteti certati, dar eu şi Luan ne bucuram de aceste cateva zile in care nu o sa mai fiti separati.

Eram foarte fericita, mi-am pus cadoul la gat şi Alejandro facu la fel, zambindu-mi şi luandu-ma de mana. Era ora 6 dupa-amiaza, Anita ma suna sa ma informeze ca s-a intors alaturi de Enuit la restaurant. Am instiintat-o in legatura cu Jeff şi ce ni s-a intamplat mie şi lui Alejandro.

Am ramas in padure şi dupa jumatate de ora in care am stat cu clanurile, norul negru reaparu odata cu Volturi care pluti incet spre noi şi grai:

--- Voi doi sunteti solicitati la judecata ca martori partiali. Va rog, veniti cu mine.

Nu exista loc de refuz, fumul negru ne invalui şi ne aduse in camera rotunda şi inalta in care procesul era in defasurare, iar noi stateam fix in spatele jilţului pe care statea Bernard cu mainile şi picioarele legate cu lanturi groase.

Volturi era judecatorul şi plin de seriozitate, rupse linistea deplina ce domina intreaga sala:

--- Amandoi, Alejandro Lumos şi Lydia Eveglot ati fost instiintati de fapta lui Bernard de catre Aiden Ethrod?

--- Da, domnule! spusesem eu şi Alejandro in acelasi timp tinandu-ne de mana.

--- Ati putea va rog sa-mi relatati reactiile voastre la veste? Alejandro, tu mai intai.

--- Da, domnule! Eu am aflat de la restul clanului, am fost socat şi am crezut ca este o minciuna. Am tins sa cred asta pentru ca Bernard imi era cel mai bun prieten. Apoi aparu Aiden, cu inima distrusa, sfasiat şi cu sufletul plin de durere. El era dovada vie ca defapt clanul imi spunea adevarul, iar eu aparam fara sa-mi dau seama, un criminal pe care l-as fi oprit sa ajunga asa, fiindu-mi frica şi pentru propria-mi viata. Imi pare rau, asta e adevarul.

--- Multumesc Alejandro pentru sinceritate şi curajul de a ne spune ce simti. Lydia?

--- Domnule, cer permisiunea lui Aiden sa dezvalui foarte detaliat marturia mea.

--- Ei bine, desi nu ar fi chiar regulamentar sa fie nevoie de permisiune, Aiden?

--- Bineinteles, poti spune absolut totul, sensibilitatea unui om, fie el şi barbat, nu este niciodata o rusine. spuse Aiden bland.

--- Multumesc, Aiden. Eu am fost instiintata chiar de Aiden. Am fost sunata de el şi mi-a povestit printre lacrimi şi hohote de plans cum folosind o sfera, l-a vazut pe fratele sau cum a prins fiinta umana pe o strada laturalnica şi a ucis-o cu nerusinare injunghiind-o cu un cutit de vanatoare. Era atat de distrus încât şi eu am inceput sa plang fara ca el sa-şi dea seama şi am incercat sa-l linistesc cum am putut mai bine. Nu ma indoiam de niciun cuvant de al lui, acea fiinta era importanta pentru el. Atat, domnule. am spus stergandu-mi lacrimile care de cand am inceput sa vorbesc nu mai incetau sa curga.

--- Stiu ca poate nu are nicio legatura cu procesul, dar Lydia, cat de mult tii tu la Aiden?

--- Aiden imi este ca un frate mai mare, m-a inteles şi m-a sprijinit; m-a invatat despre ce am devenit, m-a pregatit pentru orice rau va urma. Tin la el şi vreau sa fie fericit, doar ca nu depinde numai de mine. El este foarte important pentru mine, domnule. Il iubesc ca pe un frate şi ii datorez macar un lucru de care sa fie mandru de mine.

--- Multumesc, Lydia. Atat pentru azi. Maine va voi chema sa auziti şi voi doi versiunea lui Bernard.

Am dat sa ne intoarcem spre iesire, dar scaunul se zgudui o data şi se auzira din el ţipete cu ecou:

--- Sunteti toti o dezamagire! Niste bucati de plastelina care nu stiu sa-şi apere genele de creaturi magice! Sunteti niste prosti!

Ii aveam langa mine pe Aiden, Alejandro şi chiar pe Volturi care vazandu-ma ca am vrut sa-i raspund detinutului, mi-a pus mana pe umar şi mi-a spus bland:

--- Nu are rost. Sufletul sau e aproape mort. Acum e un om lipsit de inima şi de onoare, e prea tarziu, draga mea.