Un dar si o capcana (Volumul 1)

<36>

Dupa putin timp, il vad pe Arthur venind spre mine, cu zambetul pana la urechi, un zambet din acela cu dinti perfecti şi albi ca ceramica farfuriilor de pe mese. Nici Alejandro nu se bucura atat de tare cand ma vedea... sau se bucura dar nu o arata...

--- Buna ! Credeam ca e vacanta perfecta... spuse Arthur nedumerit.

--- Hey ! Nu, nu a fost nimic perfect la vacanta asta. E o poveste lunga... spun eu dezamagita.

--- Pai, vad ca esti trista. Hai sa-ti spun povestea mea. Parintii mei sunt contii de Huggenbroth. Pe atat de dedicati rangului, pe atat dedicati şi familiei. Desi sunt baiat, n-am avut libertatea pe care toti cei de varsta mea au avut-o. Aveam timp limitat de iesit afara şi doar anumite locuri in care aveam voie sa merg. Era o tortura pentru mine, eram de rasul lumii. Asa ca acum, la 18 ani, am scapat din ghearele lor, in sfarsit ! Am lucrat la hotel ca portar pentru ca au vrut sa ma vada, mai ales ca m-am mutat atat de departe. Aici voi lucra in paralel cu studiile.

--- Wow, impresionant ! Pai eu nu mai am parinti, au murit intr-un accident marin. M-a crescut cativa ani matusa mea, iar de la 12 ani am locuit singura. Capital, de la fondul bancar lasat de parintii mei. Cam asta e idea.

--- Nu stiu ce pot zice. Imi pare rau, meriti mai mult de atat.

--- Sunt in regula, sunt ok şi asa. Ii am pe Enuit, un prieten bun de-al tatei, pe Anita, matusa lui Alejandro, tipul cu care am venit in vacanta, ii am pe prietenii mei care-s destul de multi şi in final il am pe Alejandro.

--- S-a intamplat ceva gresit intre voi doi de l-ai pus la final, nu-i asa? V-ati certat sau te-a ranit el spunand ceva gresit şi dureros. Sper ca nu v-ati despartit. Pun pariu ca sunteti scrisi sa fiti impreuna !

Fierbea sangele in mine cand a spus asta, pentru ca mintea mea aparu antiteza dintre caracterul meu si cel al lui Alejandro in momentul in care ne-am certat. Atunci ma ridic furioasa de la masa şi spun fara sa-mi dau seama:

--- Poti sa te opresti ! Un nesimtit ca el nu merita nici sa ridic un deget ! Am ajuns ultima ciudata !

Astfel ma ridic brusc şi plec din restaurant cu o durere apasatoare in piept. Privirea Anitei inainte sa ies din restaurant imi spunea "Imi pare rau". Mie imi parea rau ca m-am ambalat asa, mie imi parea rau ca am ajuns in punctual acela. Imi pare rau ca nu am ramas in cochilia mea şi ca m-am rastit la un om nevinovat. In timp ce gandeam toate astea, lacrimi dupa lacrimi imi curgeau pe obrajii reci. Acum am simtit prima data ca am nevoia sufleteasca de a-l vedea pe Enuit.

Era şi prima data cand nu puteam sa las sa ma vada asa. Ma plimbam pe strada, speram sa imi mai revin şi norocul meu era ca se intunecase. Era 10 seara şi primesc deodata un mesaj. E de la Alejandro:

"Noapte buna ingerasul meu ! Imi e foarte dor de tine şi imi pare rau ca te-ai pricopsit cu un monstru ca mine in loc sa primesti ce ti se cuvine de la viata. Toata inima mea, tot sufletul meu, toate colturie mele rele şi reci isi doresc iertarea ta. Vise minunate şi odihneste, pentru ca ai nevoie. Te iubesc mult."

Am citit mesajul, eram la grantia dintre neutralitate şi extaz. Ii scriu un mesaj ca raspuns la asteptarea sa:

"Noapte buna brunetule ! Te iubesc mult şi mai bine un monstru sincer decat un print total fals. Am nevoie de timp. Timp sa ma linistesc, sa imi revin, pentru ca nu ma simt prea bine. Maine o sa merg la un doctor, imi fac analize complete şi sper sa nu am probleme grave. Somn usor şi ne vedem in cateva zile, poate te mai schimbi pana atunci. "

A doua zi, m-am trezit, am mers doi pasi, iar picioarele mele s-au inmuiat atat de tare incat am cazut. Apoi privirea mea s-a intunecat pana a ramas negru. Am pus mana pe telefon şi l-am sunat pe Enuit:

--- Dragul meu, te rog sa fii calm şi sa ma asculti cu grija. Dai mesaj Anitei sa vina de urgenta la bar şi sa-l lase pe Arthur cu restaurantul. I-ai trimis?

--- Da, spune mai departe !
--- Bun; acum fugi cat te tin picioarele spre mine, sunt acasa. Şi cheama de urgenta o ambulanta...

Renuntasem sa ma mai opun,auzul meu sa ingundase aproape de tot şi inchisesm ochii. Eram lesinata. Peste 2 minute ajunse Enuit cu salvarea. M-au luat cu targa, m-au urcat in masina, iar Enuit m-a tinut de mana pana am ajuns la cel mai apropiat spital. Intr-o ora mi-a revenit auzul şi aud o asistenta spunand prin apropiere:

--- Domnule, nu stim exact ce a provocat o asemenea rascoala inauntrul ei. Subnutrirea sub care este captiva este şi ea o problema destul de majora. Cati ani are?

--- 15 doamna. Nu stiu ce s-a intamplat de am ajuns aici şi ...

Asistenta il intreaba confuza pe Enuit:

--- Ati zis 15? Arata de 20 ! Probabil a avut şi viata de 20. O sa va sugerez niste analize totale, poate are ceva.

--- Da, voi vedea ce pot face.

A asteptat sa-mi revin şi m-a dus in brate acasa. L-am rugat sa-mi spuna tot ce i s-a spus la spital iar eu i-am spus de doctorul la care Alejandro m-a dus.

A stat cu mine toata ziua, am vorbit despre Alejandro şi ce s-a intamplat in vacanta scurta. Cuvintele sale au fost abia aranjate in propozitii:

--- Nu pot intelege... Adica... De aia erai intoarsa mai devreme. Cum... Nu meriti atata durere Alex !

M-am intors imediat cu fata la el, facand niste ochi mari şi fiind uimita total pentru ca nu mi-a mai zis "Alex" de cand eram mica. Imi batea inima incredibil de repede, parca voia sa iasa din mine. Cu greu am reusit sa spun cuvintele:

--- "Alex"? Wow, chiar te-am speriat. Chiar imi pare rau. Poate ar fi mai bine sa ma rup de lume şi gata.

--- Hei ! Nu vorbi asa ! Stii bine ca orice s-ar intampla, sunt aici pentru tine şi mai ales cu tine. Vreau maine sa mergem la doctor impreuna, te las pana se rezolva toate şi apoi vin sa te iau doar daca ai nevoie sau imi zici tu. E bine da?

--- Da, multumesc ! Hai sa mergem, am vorbit cu receptionera şi am stabilit sa mergem azi asa ca haide !

Astfel, am mers la doctorul la care Alejandro m-a dus, cand nervozitatea mi-a luat-o inainte. Am avut noroc ca nu am avut nevoie de programare şi m-a primit imediat ce m-a vazut, la el in cabinet, iar Enuit a ramas afara, urmand sa plece:

--- Nu am avut ocazia sa ma prezint, doctor Okanaue. Nume colorat, piele colorata !

Am ras la gluma aceasta culta intr-un fel şi am adaugat prietenoasa:

--- Dumneavostra stiti deja cine sunt şi cum ma cheama. Am venit sa imi fac analize totale, pentru prima data in viata mea. Stiu, nu e deloc normal, dar asta e. Cat ar costa absolut tot? Analize de sange, radiografie totala, ecografie zona abdominala inferioara, test dermatologic, o evaluare psihologica, consultatie oftalmologica şi dentara?

Se uita nedumerit şi uimit la mine. Poate pentru ca erau prea multe, pentru ca aveam limbaj medical sau nu stiu. Vreau sa stiu daca am ceva. Orice ar fi, e posibil sa fie o problema permanenta. Asa simt eu, cel putin.