Un dar si o capcana (Volumul 1)

<33>

Mi-am revenit intr-un sfarsit şi am spus confuza:
--- Auuci! Am visat ca Gena era sirena... E imposibil sa fie adevarat, corect? Corect?
--- Ei bine, in calitate de fratior al tau, iti spun ca e 100% adevarat. A mea iubire e un soi mai special de peste, adica o sirena, superba; dar sirena.
--- Ohh doamne! Unde e acum? Daca afla restul suntem morti! Desi trebuie sa recunosc ca e minunat sa fii o creatura de apa. Acolo e o cu totul alta lume!
--- Şi lasa-ma sa ghicesc, vrei sa o incerci şi tu nu? zise Alejandro intr-un mod rautacios.
--- Cat timp ai fost la bar am facut o plimbare, am dat de padurea elfilor. Sunt un elf Waterhoary. Asa e, o creatura de apa! Elf cenusiu de apa. Sayonara lipsitule de inima!

Astfel, fata mea i-a aratat toata furia pe care o aveam in mine, am fugit spre apa şi m-am aruncat in ea. Am incercat pentru prima data sa inot mai mult timp şi nu aveam nevoie de aer. Era minunat! Dar costumul meu se inlocuise cu un soi de body-rochie sumar, lunga doar in spate, fara bretele. Minunatia asta de lume subacvatica este incredibila ! E atat de fascinant sa fi elf. Sa admiri aceasta lume de sub apa şi sa treci de la infatisare de „om" la cea de elf atat de rapid. La un moment dat ajung la un crater de vulcan inactiv. Acolo am gasit-o pe Gena. Imediat ce m-a vazut a şi spus:
--- Esti un elf din acela special ! Un Waterhoary ! E absolut minunat. Poti şi tu sa te bucuri la fel ca mine, de lumea asta speciala, subacvatica! Impartim şi noi o alta lume. Ce s-a intamplat dupa ce am plecat?
--- Pai mi-am revenit şi am spus ca e frumos şi incredibil ca esti sirena, iar Alejandro s-a rastit rautacios la mine daca nu as vrea şi eu sa fiu. Atunci bineinteles ca m-am infuriat, i-am spus ca am fost in padurea elfilor şi ca sunt un astfel de elf. Atunci am plecat şi am disparut in valurile apei. E groaznic uneori acest om!
--- Aww, e bine. Nu au cum sa ne caute, noi alegem cand ne intoarcem.
Am stat şi am vorbit despre noi doua, despre schimbarile cele noi şi despre cat de nou este pentru noi sa fim atat de complexe. Eram foarte fericite, Gena era mult mai fericita ca mine.

Intre timp, Alejandro şi Luan isi faceau griji:
--- Sunt pe insula aia din apropiere. Stiu clar asta ! Iar tu ai fost chiar rau cu Lya ! zise Luan ingrijorat.
--- Bine, uite, stiu. Imi pare rau, dar trebuie sa le gasim...sau se vor intoarce ele. Nu putem sti asta sigur. Stii ca aceste doua dragute sunt pe atat de frumoase, pe atat de razbunatoare, corect?
--- Corect! tonul lui Luan se lumina.
--- Dau mereu o lectie celor care le fac ceva care nu li se cuvine, corect?
--- Corect! Atunci vom sta in apa sa le vedem venind. Ce vei face tu cu un Waterhoary? E cel mai valoros, mai puternic şi mai rar elf! Ai un mare noroc. Defapt il ai de la bun inceput; de cand v-ati cunoscut. Ea mai are inca ramasite de vampir, chiar daca la ceremonie a ales elful. Singura diferenta este ca nu are nevoie de sange deloc. Lasand aspectele astea la o parte, noi nu le pretuim indeajuns pe ele desi ele, cand noi suntem in tampeniile noastre şi uitam de ele, lor li se frang inimile. Dar bineinteles ca noi suntem prea superficiali şi aerieni ca sa ne fi dadut seama mai repede de asta.

Cu acestea spuse, au luat-o amandoi spre insula facand repetate pauze ca sa ia aer şi sa isi mai traga sufletul, au ajuns la noi in jumatate de ora. Aveau noroc ca nu era foarte departe, ar fi obosit de tot! O data cu capetele la iveala, ne-am speriat rau de tot. Ei se uitara şi se mirara mai intai de craterul imens al vulcanului inactiv. Pana la urma ii trezim noi, iar Gena incepe suparata:
--- Ce cautati voi aici? Ce v-a venit sa rasariti asa, de nicaieri?
--- Ati luat-o pe Route 66? spun eu indignata.

Se uitara la noi uimiti şi nervosi. Era o treaba incalcita pentru ca eram suparati unii pe altii. Eu pe Alejandro şi Luan, Luan pe Gena şi Alejandro, Alejandro pe Gena şi Luan, iar Gena pe Alejandro. Toate aceste suparari şi exagerari pentru ca eu şi Gena suntem mai coplicate ca inainte. Ei bine, asta e si niciuna dintre noi nu regreta ce s-a intamplat. Cei doi incep sa-şi spuna parerile şi regeretele fata de noi, sperand ca ii iertam şi ne facem ca nu s-a intamplat defapt nimic:
--- Uite, surioara. Nimeni nu a vrut sa-ti strice vacanta. Toate astea s-au intamplat fara voie. spune Luan.
--- Luan, nu vreau sa aud asta de la tine. Intelegi? Nu tu m-ai facut sa ma simt ca ultimul om şi nici tu nu m-ai subestimat sau ai facut misto de mine. Nu te scuza tu pentru faptele altora!

Alejandro sare din apa ca ars, se apropie de mine şi incepe sa urle la mine ca ultimul nesimtit:
--- Credeam ca vacanta va fi vacanta! Nu ca te vei transforma intr-o figuranta! Era mai bine inainte. Nu aveam nevoie de noi schimbari!

Cu ochii inlacrimati, cu maini tremurande, cu inima grea, tip la el cat de tare puteam, ranita de toate cuvintele care le spunea:
--- Atunci sa mergi inapoi la casa ta arsa şi sa gasesti o proasta in locul meu! Sa te vad ce mai faci in situatia asta! Esti atat de egoist si de neintepegator! Esti groaznic! N-am de gand sa-ti suport toanele şi nesimtirile. Anita nu-ti va arata admiratie iar Enuit te va lasa pe drmuri. Felicitari, minunata alegere! Sa nu crezi ca a mai ramas vreun pic de onoare in tine şi in sticla goala din care esti defapt facut, sau ca esti mai bun ca altii, pentru ca te inseli amarnic. Bernard avea dreptate, esti un prost natarau şi plin figuri in cap.