Un dar si o capcana (Volumul 1)

<11>

Asa eu ies la o plimbare care ma linisteste, ma calmeaza, şi ma face sa reflectez la tot ce s-a intamplat. Nu ma tineam foarte bine pe picioare. Mergeam foarte leganat şi dezechilibrat. Inelul cu rubin licarea cursiv, asta cred ca insemna ca sunt intr-un fel in pericol. In acel timp in care vedeam ca licareste, incep sa-mi pierd vederea şi apoi lesin. Aiden se flutura pe strazi şi ma gaseste lesinata. El banui ca mi se intamplase ceva acasa şi vazuse ce se intamplase deschizand discred o alta sfera, ma duce acasa la Luan sa-mi revin, crezand ca asta era cel mai bine sa faca.
Cand vad ca eram acasa la Luan şi il vad in fata mea, ma sperii, ma enervez dar sunt incababila sa o şi arat, deci intreb:

--- Ce caut aici ? Cum am ajuns aici ?

Luan imi raspunde cu un ton cald şi bland, dandu-mi un ceai:

--- Ai lesinat pe strada, iar Aiden te-a adus aici sa am grija sa-ti revii. Nu-ti face griji, am renuntat sa "eschivez" in jurul tau de cand a aparut Alejandro. Macar vreau sa nu mai mergi pe strada, sa lesini şi vreau sa-ti fiu un prieten adevarat.

--- Multumesc, pentru toata bunatatea. Nimic nu mai e cum era candva, mai ales de cand ai vazut-o pe Gena. In sfarsit te pot vedea cum esti cu adevarat. Inainte nu puteam vedea cine esti cu adevarat, dar acum pot. Eram sigura ca te vei indragosti de Gena ştiam ca nu se putea altfel. E perfecta pentru tine, am vorbit cu ea şi imi e o prietena buna. Sper sa fie a ta pentru multa vreme.

Luan zambeste un pic amuzat, dar dandu-şi seama ca aveam dreptate şi spune imediat fericit:

--- Voi vedea ce voi face şi cum va fi, tu bea ceaiul şi ai mai multa grija de tine, te rog. O sa te duc eu acasa peste ceva timp.

Eu deschid din nou subiectul "Gena", pentru ca am vazut ca-l face fericit. Cu zambet pe chip adaug:

--- Aveti un lucru destul de interesant in comun, fiecare s-a concentrat pe cine nu trebuia dar ma bucur ca acum s-a schimbat situatia. Cum tu te dadeai la mine, Gena se dadea la Alejandro, deci ca final sper sa va iubiti pe veci pentru ca ar fi o iubire perfecta pentru amandoi !

--- Frumoase cuvinte draga mea, dar mai vedem cum ajung eu la ea, pana şi privirea ei de azi mi-a dat speranta.

--- Dragul meu Luan, nimic nu e exclus ! Gena e o tipa aventuroasa din toate punctele de vedere şi este o fata iubitoare, inimoasa, aproape asa cum sunt şi eu. Ai sanse, mai ales la ce viata avem noi toti, nimic nu e exclus şi totul e posibil !

Se asteaza din nou langa mine pe canapea, ma atinteste cu ochii şi adauga din inima:

--- Un lucru s-a schimbat la gandirea mea, de cand a aparut Gena. Mi-am dat seama ca eram orbit de o dragoste oarba, neimplinita cand eram indragostit de tine pentru ca, tu imi esti ca o sora defapt, m-ai ajutat, m-ai calauzit, m-ai oprit de la greseli, m-ai invatat ce sa fac şi stii aproape totul despre mine. Iti spuneam orice gand amar sau durere aveam şi tu reuseai mereu sa imi ridici moralul cu glumele tale geniale, redandu-mi curajul şi ambitia, dar şi bucuria.

Trecuse aproape juma de an, Luan imi era ca un frate şi deja totul era altfel, cam ca o familie. Avand asta in cap, adaug bland, lasandu-mi capul pe umarul lui:

--- Off, fratiorul meu Luan ! Multe s-au schimbat şi nu se vor mai schimba, asa vor ramane. Oricum te inteleg şi sunt aici pentru tine. Am sa fiu aici cand ai nevoie de mine sa te sustin şi sa te laud sau sa te cert.

--- Surioara mea, ce ti s-a intamplat pana acum nu e bine pentru tine, dar dragostea nu se schimba, nu se discuta, nu se critica, nu se tachineaza, nu se comenteaza ! Stiu bine toate astea, pe care cu tine le-am stabilit !

--- Da asa e, multumesc ! Oricum surioara ta s-a schimbat destul de mult, chiar daca imi esti frate de mai mult timp decat de cand am aflat ca şi tu esti varcolac. Acum sunt roscata, voi avea ochelari de vedere şi sunt din pacate mult mai fragila intr-un fel !

--- Asta am observat de cand te stiu. Esti o persoana sensibila dar puternica, fragila dar curajoasa şi agera, nimic nu e necompletat la tine. Pana şi la simtul tau al umorului absolut magnific, ai pe langa, acea nesfarsita tristete şi incapabilitatea de a uita tot ce te-a ranit.

Cand spune asta, ma uit in jos iar zambetul meu paleste. Adaug cu o voce mai inceata:

--- Defectul meu este pana la urma acela ca nu pot pune masti, ca nu pot ascunde durere. Iti multumesc din nou pentru tot şi ne mai vedem.

Astfel, ma ridic sa plec dar ma ia de mana, eu ma intorc spre el şi il aud intreband:

--- Nu vrei sa vin cu tine ?

--- Nu, e in regula, ma descurc !

Asa am plecat spre casa, am mers ce am mers şi cand am ajuns la mine la etaj, ii gasesc pe Alejandro şi Andra adorimti pe canapeaua holului, asteptamdu-ma. Intru repede in casa şi le aduc 2 paturi si 2 perne, ii invelesc şi intru in casa. Ajunsa acasa incerc sa adorm alaturi de Serafina, dar ma intriga cadoul de pe noptiera mea de langa canapea. Avea o eticheta pe care scria: „De la Luan şi Gena pentru draga şi iubita noastra surioara !"

Ma reped sa-l deschid şi aflu in cutie un frumos inel cu cruce in stil victorian, superb de clasic, de argint rafinat. Mi-l pun şi-l admir pana ce oboseala ma adoarme. Noaptea trecuse ca o pasare ce sa grabea sa mearga in tarile calde. Dimineata stralucea iar eu trezindu-ma auzeam cum Andra spala vase şi vedeam cum Alejandro citeste cartea mea preferata „Tunele". Cand ma vede treaza, Alejandro adauga cu fata de tip din acela smecher:

--- Buna dimineata, my lady ! Frumos mai e inelul de la fratiorii tai ! Şi iti multumesc mult pentru patura şi perna.

Atunci el se ridica din fotoliu, vine langa mine, apoi eu adaug cu bunavointa şi simtire a vinovatiei:

--- Trebuie sa-mi cer scuze pentru asteptarea de care ati avut parte aseara.

--- Ma sunase Luan sa-mi spuna ca ai lesinat şi Aiden te-a dus la el. I-am zis sa te tina cat e nevoie ca sa te poti intoarce acasa, oricat era nevoie eu te asteptam. Dar spre ghinionul meu am adormit pe hol, Andra venise sa ma cheme in casa, iar fiind obosita şi ea de la atata treaba, a adormit şi ea.

--- Pot sa te rog ceva ? Da-i asta din partea mea.

Ii dau lui Alejandro cadoul de Craciun pe care il aveam eu pentru Andra. Tatal ei murise odata cu parintii mei in acelasi accident marin, parintii nostri erau pe skijet-uri şi s-au ciocnit iar impactul a lasat un singur supravietuitor, mama Andrei. Mama ei a avut grija de amandoua, de mine pana la 12 ani apoi a facut dupa voia parintilor mei, m-a mutat la garsoniera şi am mobilat-o, m-a lasat sa-mi fac viata mea proprie. Cadoul meu pentru Andra era bratara de argint a tatalui ei pe care am gasit-o intr-un anticariat-amanet şi am cumparat-o cu banii mei de mancare pe 3 saptamani. Merita mai mult decat manancarea mea, mai ales ca eu nu mananc mult de fel. Am multa durere in suflet pentru parintii mei şi macar ea sa aiba ceva de la tatal ei, eu ceva doar de la mama, din pacate nimic de la tatal meu ce puteam sa am, se pierduse totul.