Un dar si o capcana (Volumul 1)

<22>

Asa, cei doi ma conduc la usa si eu ma indrept spre „La Rouge De La Femme" sa vorbesc cu Anita sa incep lucrul de seara asta. Ajung in fata intrarii, parchez motocicleta şi intru. Deodata toti cei prezenti in restaurant se ridica in picioare şi aplauda. Trei sferturi din oameni erau ai clanurilor de vampiri şi varcolaci. Fac plecaciuni, le multumesc şi ma indrept cu repeziciune, un pic speriata, spre biroul Anitei.

Imediat ce intru spun ce am de spus:

--- Anita, as putea incepe sa cant de asta-seara? Vin nise prieteni dragi de ai mei, sarbatoresc aici iubirea lor şi vroiau sa cant in aceasta seara.

--- Desigur, de ce nu? Ar fi chiar minunat!

Am iesit in graba şi i-am trimis Andrei mesaj ca voi canta asta-seara. Dand sa ies din restaurant, ma opreste Bernard, ma roaga sa iau un loc o clipa şi incepe sa impleteasca cuvinte blande:

--- Alejandro mi-a spus de schimbarile pe care vrei sa le faci. Ai ales foarte bine, chiar ceremonia se poate asta-seara daca vrei mai devreme. In schimb, in tine inca va mai ramane o tenta de vampir şi una de varcolac, ce te va ajuta sa ramai cu noi toti şi stai linistita, nimeni nu te va ataca de la gena noastra ce face rau elfilor pentru ca tu esti un elf diferit şi total schimbat, cu atributii mai multe, un fel de...

--- Hybrid. Oricum o fi, e mai bine asa. Pot face mai multe in felul asta asa ca e foarte echitabil. Ohh şi multumesc ca esti de acord cu toate astea.

--- De ce nu as fi? Eu şi Aiden stim ca o sa-ti fie bine şi tot nos keda pueda ramai, fie ca alegi ce ramai, ai aceeasi valoare, nu se schimba nimic. Maine seara sa vii in padure, te vom astepta cu totii, am vorbit şi cu Alejandro, Luan, Gena şi toata lumea e in regula. Nimeni nu va ataca pe nimeni, chiar Alejandro va face alegerea in timpul ceremoniei. Totul este stabilit. O sa iasa bine, o sa vezi.

--- Ei bine, multumesc mult. Credeam ca va fi o intreaga rascoala. Sper sa va fac mandri.

Lucrurile decurgand asa, ma duc sa ma pregatesc de show-ul de diseara. Deci, ajunsa acasa caut o rochie mai elegant, cu sandalele mele din piele neagra. Rochia mea de banchet era destul de buna deocamdata. Era o rochie cu decolteu mare, fara bretele, mulata total şi lunga pana la jumatatea coapsei, avand culoarea neagra. Simplista dar de efect, exact cum trebuia sa fie prima seara cantata la „Le Rouge De La Femme".

Era deja 6 seara asa ca ma indrept spre usa, o deschid şi pe cine credeti ca gasesc la usa? Pe Alejandro asteptandu-ma sa ma duca cu motocicleta la restaurant.

Ajunsi, Alejandro isi comanda o masa. Iar Nicolas, chitaristul, imi face intrarea imediat ce ma vede:

--- Un nou talent; o voce de nicaieri; va taie suflarea; este absolut uimitoare! In aplauzele voastre, noua bijuterie a restaurantului nostru, Lydia Eveglot!

Toata lumea aplauda, era de vis, ma inrosisem rau de tot la fata, aveam niste emotii imense, era a doua oara cand urc pe scena. Eram coplesita. Simteam ca nu-mi incap in piele de bucurie. Las tot ansamblul sa ma poarte pe val, vreau sa ma bucur de toate aceste clipe pretioase.

--- Buna seara tuturor! Fara alte adaugari, as vrea sa dedic o melodie Anitei, o melodie originara franceza, doar ca eu o voi canta in engleza. Nicolas, te rog „La Seine"!

Atunci incep sa cant facand versurile sa sune ca niste valuri de mi, do, fa şi re, care ii incantau pe cei din restaurant. Nimic nu ma incanta mai mult decat sa vad ca trasmit mesajul piesei cu toata inima şi toata lumea se bucura de prestatia mea. Parca pe fetele lor se vedeau micile fragmente din melodie in care se regasesc acestia cu vietile lor. Era absolut minunat. Asta vroiam de la bun inceput, sa se bucure toata lumea de acest dar al meu. Sunt implinita in sfarsit. Am apreciere pentru ceva care fac din toata inima şi este pasiunea mea de cand ma stiu.