Un dar si o capcana (Volumul 1)

<67>

Am mers direct acasa sa ma schimb şi sa imi pun putin machiaj pe fata. Am sunat-o pe Meine care era foarte entuziasmata şi era gata cand am sunat-o, asa ca i-am spus sa vina la mine in fata blocului ca sa plecam amandoua spre Mike. La 8 jumate eram cu totii in masina, de fapt in van-ul trupei şi ne indreptam fericiti spre studio.

Ne-am inteles foarte bine amandoua cu membrii trupei; solistul e Jake, chitaristii sunt Mike şi Eliot, basistul e Chad, iar la clape Brook. Isi fac singuri melodiile şi le place foarte mult ceea ce fac. Sunt destul de diferiti ca şi caractere dar şi ca stiluri, se vede in vorbele lor şi chiar in vestimentatia lor cat de diferiti sunt şi totusi ne-au demostrat ca sunt combinatia perfecta de muzicieni. Se inteleg extrem de bine şi sunt prietenosi, eu şi Meine am fost in centrul atentiei lor şi am avut un drum super in care am cantat fel de melodii şi am impartit fel de fel de pareri despre muzica, genuri şi voci diverse din industria muzicala bine cunoscuta. Mike era la volan şi era uimit de cum se desfasura toata intalnirea asta intre noi şi trupa.

Am ajuns in sfarsit la 9 fix la cabina de studio numarul 17, unde Arnold Payne astepta nerabdator. Imediat ce m-a vazut a venit spre mine spunand:

--- Lydia, in sfarsit! A venit prima ta inregistrare! Cred ca esti emotionata.

--- Da, intr-adevar! Sper sa iasa asa cum trebuie. Ohh, am adus-o şi pe prietena mea Meine ca sustinatoare. Sper ca nu e o problema şi incapem toti in cabina.

--- Nu e deloc o problema, incantat sa te cunosc Meine! A dat mana cu ea şi ne-a invitat pe toti in cabina.

Arnold mi-a facut un fel de introducere in aceasta lume a muzicii şi mi-a aratat cum sa ma pozitionez in fata microfonului şi cum sa gasesc echilibrul intre instrumentalul ce se aude in casti şi vocea mea. E o intreaga filozofie; simpla dar importanta. Eu şi Mike am lucrat timp de 2 ore ca sa inregistram cat de perfect se poate acest cover la "Black Widow"pe care ni l-am pus in plan. Am reusit pana la urma şi odata ce Arnold şi toti restul am asistat la editajul melodiei, am postat-o plini de satisfactie pe YouTube pe canalul trupei 3 Shades. Meine a fost super bucuroasa şi eu m-am bucurat enorm de toata frumusetea jumatatii acesteia de zi. La plecare ne-am oprit la KFC pentru putina palavrageala, mancare şi suc. Am vorbit despre prieteniile noastre, ale baietilor intre ei, intre mine şi Mike şi intre mine şi Meine. Ma simteam de parca celebram bucuria prieteniei, eram grupul din intreg localul care a cinstit prietenia cu suc şi un strigat zgomotos de bucurie! Nu mai avusesem o astfel de iesire cu prietenii de foarte mult timp, şi mi-a prins foarte bine, atat mie cat şi lui Mike, cei doi de la aceasta masa pe care ii astepta o peripetie excelenta la sfarsitul acestei zile de pomina.

La 2 dupa-amiaza am plecat cu totii la casele lor, iar eu am in sfarsit timp sa-l vizitez pe Bernard şi sa-i spun vestea care il va rani şi pe el. M-am schimbat in hainele mele negre obisnuite şi cu paltonul de vara de la Luan. Am mers in mijlocul padurii dupa care am strigat dupa Volturi care a venit din aer spre mine:

--- O alta vizita urgenta la Bernard banuiesc?

--- Da, te rog! E foarte important. Te rog...

--- Imi vei spune şi mie pe drum sau ma vei lasa sa aflu printr-o sfera in fata tuturor celor de la procesul din miezul noptii acesteia?

--- Nu, nu-ti spun absolut nimic. Vei avea doua sfere de deschis pe ziua de azi, una la proces şi una in afara procesului. Imi pare rau, dar imi e greu.

--- Te voi teleporta direct in fata celulei. Cand termini, ma strigi ca data trecuta şi vin sa te iau. Tine minte: Capul sus!

Asa se şi intampla; am ajuns in fata celulei şi am intrat sa ma asez langa Bernard iar el mirat m-a intrebat:

--- Te-am speriat cu scrisoarea? Nu asta a fost intentia mea! spuse ingrijorat.

--- Nu, e in regula. Am venit cu alta veste, destul de urata. Vreau sa intinzi mainile şi sa inchizi ochi. Stai cu mainile ca şi cum ai tine o sfera. Nu te speria, inca nu e momentul; va urma şi el.

M-am asezat in fata lui, eram amandoi in genunchi, statea cu mainile intinse şi i-am deschis in maini sfera locala cu momentul in care am deschis sfera cromata. Odata ce s-a format sfera i-am zis lui Bernard sa deschida ochii şi sa priveasca la sfera:

--- Priveste atent la sfera aia din mainile mele. Şi nu te uita la mine, acolo se vede totul.

Plangeam din nou incontrolabil şi era imposibil sa ma opresc, ma uitam la sfera blocata şi respiram din ce in ce mai greu de la plans. Bernard era ingrozit, dezgustat de prietenul lui cel mai bun, şi uimit de revederea lui Mordred. A inchis sfera şi m-a strans la piept unde am inceput sa plang in hohote. A incercat sa ma calmeze putin cate putin, desi cu siguranta şi el era la fel de lipsit de putere in fata evenimentului şi in fata suferintei mele mai ales:

--- E prima data cand il vad pe Mordred ca poate fi bland cu cineva, şi chiar mai mult, sa se comporte ca şi cum ar fi simtit sentimentele pe care le simteai tu in momentul ala. Cred ca ai fost ca o vraja pentru el. Nu vreau sa spui nimic, vreau sa ma asculti. O sfera cromata este foarte greu de deschis, este cea mai puternica sfera care la formarea ei cere cele mai pure ganduri şi sentimente. Ai fost extrem de puternica şi de curajoasa sa mergi acolo şi mai ales sa infrunti orice ti-ar fi aratat sfera aia. Pentru toate astea sunt mai mult decat mandru de tine. Iar Volturi va fi uimit şi incantat. Ei bine, cam asta e tot cu partea buna a situatiei. Nu am vrut niciodata sa te vad ca suferi, mai ales din cauza acestui bou mirific cu care m-am chinuit in speranta ca va fi şi el un om moral şi loial. Crede-ma ca am incercat, dar vad ca tot degeaba a fost. Dumnezeu cu mila lui, tu trebuie sa te linistesti şi sa iti revii. Trebuie sa infrunti momentul cu mandrie şi sa il faci sa se simta ultimul om pentru ca asta a ajuns in ochii mei dupa ce am vazut ceea ce am vazut. Te rog sa mergi acum şi sa faci din ziua asta, o zi care sa te faca mai fericita. Meriti asta.

--- Nu cred ca mai pot avea ceva de adaugat. Imi pare rau ca te-a dezamagit şi ca m-a dezamagit. Imi pare rau ca ai muncit atat de mult la formarea lui şi ti s-a demonstrat ca asta iti e rasplata. Nu pot sa exprim in cuvinte cat de rau imi pare şi cat de rau poate sa doara totul. Esti unul din putinele, mai exact 2 persoane, care stie toata povestea. Tipa aia e iubita prietenului meu cel mai bun, Mike. O sa facem amandoi ca toti dracii cand ii vom prinde şi ii vom alunga intr-un mod dur din vietile noastre. Cu bunul Dumnezeu inainte, suntem amandoi facuti praf, cu inimi sfasiate şi probabil vom rabufni din tot sufletul nostru, cu toata durerea şi suferinta la inaintare. Iti multumesc enorm ca esti langa mine şi vreau sa stii ca esti important pentru mine şi te voi sprijini orice s-ar intampla. Iti voi fi cea mai buna prietena sau chiar ca o sora daca vei vrea; oricum ar fi, ce ti-am spus adineauri ramane exact la fel şi iremediabil. Acum te rog sa ma scuzi, s-a facut deja 6 şi trebuie sa ma duc dupa Mike şi sa mergem sa ne facem numarul de "magie". Ne vedem la proces şi o sa fie totul bine intr-un final; vei vedea.

Bernard mi-a zambit usor, iar eu mi-am sters ultimele lacrimi ramase şi l-am strigat pe Volturi care a venit dupa mine şi m-a lasat in padure inapoi unde am venit initial. I-am multumit mult şi i-am cerut scuze ca nu am vorbit deschis cu el despre eveniment, iar expresia fetei lui imi soptea ca a vazut deja despre ce era vorba. A spus ca e in regula şi ca ma intelege, apoi a plecat prin fumul negru care il invaluia. Am alergat pana la Mike şi l-am prins in pijamale, pe canapea, fiindu-i lene sa şi raspunda la usa. Jake imi arata cum Mike statea tolanit pe canapea, cu un bol imens de popcorn in mana, uitandu-se la "The fault in our stars". Asta imi lipsea; sa se raneasca singur, mai rau... L-am trezit din visare şi lacrimi cu un racnet colosal:

--- Miiiiiike!! Ridicate şi imbracate. Acum!!