Un dar si o capcana (Volumul 1)

<65>

Mi-am luat inima in dinti, m-am imbracat şi am iesit pe strada mea. Am mers pana la infundatura de la 2 blocuri mai departe de blocul meu. Asa cum ma gandeam, usa imensa de metal ruginit cu nituri şi o uşiţa drept vizor era acolo. Am batut de 3 ori la usa şi s-au ivit de dupa uşiţa 2 ochi verzi omenesti la prima vedere şi am auzit cum sunt intrebata:

--- Semnul de indentificare, va rog.

Nu stiam care e semnul, nu l-am intrebat pe Aiden niciodata, iar el mi-a povestt doar despre cat de imensa şi de frumoasa e Biblioteca in interior. Trebuia sa demonstrez ca sunt creatura ca sa pot intra. Asa deci mi-am inroşit ochii şi a fost semnul bun, asa ca am intrat. Am fost surprinsa sa vad ca aparatorul acestui loc magic e tot Lucas, mesagerul Consiliului Justitiar al Lumii Metamorfozei. M-a invitat inauntru şi m-a introdus in atmosfera Bibliotecii:

--- Lydia! Ce surpriza placuta. Volturi ti-a zis de Biblioteca?

--- Nu, Aiden mi-a spus. Omiţand insa sa-mi spuna semnul de indentificare, dar macar m-am descurcat. Multumesc ca m-ai primit inauntru.

--- In esenta, semnul de indentificare e orice semn ca eu sa pot vedea ca respectivul e o creatura. Daca vreun om incearca sa ma pacaleasca cu lentile de contact şi tatuaje false care sa semene cu insemne magice, le deschid usa spre ceea ce ascunde uşa in mod real; o camera goala din acelasi metal ca uşa, cu lanţuri agăţate de pereţi. De obicei, nu fac mai mult de 2 paşi inauntru şi apoi fug de teama. Asadar, bine ai venit in Biblioteca Intregii Magii!

Era de o imensitate absolut magnifica! Nu ii puteai descrie frumusetea şi maretia in cuvinte, nu existau cuvinte atat de inaltatoare! Am ramas incremenita de uimire, cu gura cascata, timp de cateva minute. Lucas reusi sa ma "trezeasca" şi imi facu o introducere succinta:

--- Dupa cum se observa, ne putem bucura de o colectie vasta de carti, nenumarate porti spre cunoastere. De fapt, noi avem cea mai mare colectie de carti din intreaga lume, avem toate cartile şi exemplarele celor mai vechi carti intr-o camera separata, aceea este colectia noastra de valori. Aici gasesti orice fel de carte, ale oamenilor, ale noastre, absolut toate cartile. O sa fi profund impresionata. Este un loc in care magia se face prin cunoastere sau imaginatie.

--- Iti multumesc mult, e intr-adevar minunata. Ai putea sa-mi spui unde gasesc o carte sau pur şi simplu o cale de a afla cum pot deschide o sfera de viziune a unui eveniment care cred ca se intampla şi vreau sa stiu daca e asa?

--- Pai cred ca asta ar fi sfera cromata. Are un nume total nepotrivit pana ti-l explica cineva. Evenimentele acestea de care pomenim sunt cele care ne coloreaza viata, in negru sau in culori.

--- E foarte artistic şi frumos spus. Unde as putea gasi o carte cu sferele?

--- Eu as vrea sa te duci la Mordred, cel de acolo. O sa te invete cum sa şi deschizi sfera aia şi cine stie, poate şi multe altele. Ohh şi nu abuza de deschisul sferelor, stiu ca oricum nu ai face-o dar e de datoria mea sa-ti spun.

--- Am inteles. Multumesc mult de tot! Ne mai vedem pe aici!

Am alergat repede pe scari pana la domnul pe care Lucas mi l-a aratat. Mordred, un nume care mereu m-a speriat. L-am batut incet pe umar şi s-a intors catre mine cu o figura serioasa spre amenintatoare. Imi era şi mai frica. Ma uitam la el, il admiram fara sa para ca fac asta. Are un par rosu tuns intr-o freza moderna şi destul de voluminoasa, niste ochi negrii atat de sticlosi şi o figura faciala pe care as pune-o la granita dintre extremele de frumos şi amenintator. Nu puteam fi sigura de varsta lui, dar tenul ii era lipsit de orice linie sau impuritate. Am incercat sa-mi gasesc cuvintele cat mai diplomate cu putiinta:

--- Buna ziua. Am vorbit cu Lucas in legatura cu ceva şi m-a trimis la dumneavoastra. Domnul Mordred...

--- Nu credeam ca cineva atat de... interesant, poate vorbi atat de diplomat. Ati vorbit despre sfere şi mai ales despre sfera cromata. Am un auz mai neobisnuit. Imi pari putin cunoscuta sau probabil ca gresesc. Numele tau este?

--- Lydia Eveglot, sau Alexandra. Depinde cum vrei sa-mi spui.

--- Aha! De aia imi pareai cunoscuta. Nu credeam ca o sa te vad fata in fata atat de curand.

--- E din ce in ce mai ciudat ca toata lumea a auzit de mine. Ai putea, deci, sa ma inveti cum se deschide o sfera cromata?

Ma lua de mana imediat ce terminasem ultimul cuvant de spus, trase o carte care deschise un raft şi intr-o fractiune de secunda ne-am aflat intr-un birou mic, vechi şi foarte frumos. Mi-a facut semn sa iau loc pe fotoliul din fata biroului şi mi-a inmanat o cana cu ceai. S-a asezat apoi pe bratul fotoliului şi s-a uitat lung la mine, şi eu la el. Avea o alura şi o frumusete pe care o puteai privi o ora intreaga. Ramasesem cu ochii proniti in ai lui pret de cateva minute, apoi cand am vazut ca incepe sa se apropie din ce in ce mai mult, am luat o sorbitura din ceai şi el parca s-a trezit dintr-o vraja. S-a ridicat brusc şi mi-a luat cana din mana, facandu-ma şi pe mine sa ma ridic. S-a uitat la mine şi m-a intrebat neutru, pivindu-ma de sus:

--- De ce vrei tu sa deschizi o sfera cromata?

--- Este un motiv destul de personal. Am impresia ca omul pe care l-am iubit atata timp, ma inseala. Mai mult nu am indrazneala sa spun.

--- Ok, atunci spun eu. Neglijenta lui groaznica alaturi de multe alte defecte, te-au determinat sa iei aceasta concluzie, concluzie in care te regasesti alaturi de prietenul tau cel mai bun Mike. Sper din toata inima sa gresesti, desi sincer acel Sebastian ti-ar face o viata de o suta de ori mai frumoasa.

--- Stai! Cum ai...

--- Nu ma uitam la tine doar ca sa te admir, ceea ce pot spune ca a fost cea mai frumoasa parte, dar ca sa te şi citesc, sa vad cat de mult inseamna sfera aia pentru tine. Evident am vazut şi cat de mult suferi, asa ca imi e frica de ce iti va arata sfera cand o vei deschide chiar tu.

M-am uitat la el cu frica in ochi, iar el a luat o carte mare, a rasfoit-o pana la o anumita pagina şi apoi imi facu semn sa vin langa el. Mi-am pironit ochii in carte şi l-am ascultat spunand:

--- Sfera asta se deschide cu toata inima ta. Trebuie sa ai in minte absolut tot ce ai tu in legatura cu el, trebuie sa-ti transpui toate emotiile şi toata sinceritatea ca sfera asta sa se deschida. E cea mai greu de deschis, dar e cea mai adevarata sfera. Voi fi chiar langa tine aici in caz de orice. Vreau sa inchizi ochii şi sa gandesti la absolut tot timpul petrecut cu el, tinand mainile ca şi cum sfera ar fi deja formata in mainile tale.

Am facut cum mi-a spus, am inchis ochii, am pus mainile gata sa tin sfera in mana şi am derulat in mintea mea toate frumoasele şi uratele prin care am trecut cu Alejandro, incepand incet incet sa-mi curga siroaie peste siroaie de lacrimi, stiind ca e posibil sa fi avut dreptate. Dupa un minut, simt doua maini cum imi cuprind fata şi mi-o intorc intr-o parte, apoi aud la ureche un soptit:

--- Deschide ochii şi uite-te la mine. Uite-te la mine şi lasa-ma sa te mai admir o data.

Mi-am deschis ochii şi m-am uitat la el cu ochii inlacrimati iar el se chinuia sa stearga fiecare lacrima care imi curgea. Mi-a zambit frumos şi mi-a spus bland şi prietenos:

--- Uite-te la sfera.