Un dar si o capcana (Volumul 1)

<63>

Deja urasc intreaga situatie şi vreau niste ajutor, dar nu am de unde sa-l primesc. Eram la limita propriei fiinte, trebuia sa ma comport frumos desi as fi atacat pe oricine cu sange rece.

L-am sunat pe Aiden şi i-am spus ceea ce voiam de la el:

--- Vreau sa iei clanul de pe umerii mei, stiu ca e greu pentru tine, dar eu nu mai sunt in stare. Vreau sa te ocupi de ei, şi din pacate şi de vampiri pentru ca ăluia nu-i pasa deloc de indatorirea pe care o are el ţinandu-i locul lui Bernard.

Nu a spus nimic, nu a refuzat, doar a oftat pe post de "da" şi apoi am inchis. M-am saturat de unii dintre ei, nu din vina lor, ci din vina unui singur om: Alejandro Dominique Lumos. Ma las ranita, ma las distrusa de ce face el. Nu asa ar trebui sa fie asa-zisa noastra dragoste, dar deocamdata nu fac nimic in legatura cu asta, ci in legatura cu mine insumi. Era dimineata inca, asa ca am mers la barul lui Enuit şi am avut norocul sa-l gasesc acolo, cu Mike... Nu puteam sa inteleg ce cauta el din nou in barul asta, dar pe urma mi-am adus aminte ca Enuit e sursa lui de noutati despre mine.

M-am dus la ei:

--- Buna, Enuit; Mike. Ce mai faceti?

--- Uite, tocmai vorbeam despre tine şi vocea ta. Pari abatuta, s-a intamplat ceva? spuse Enuit.

--- O sa-l bag pe Mike in ceata, asta daca nu i-ai spus tu de prietenii mei "cei noi".

--- I-am spus de Aiden, de Bernard, de cam toti. Asa ca e ok, o sa stie despre cine vorbesti. Volturi mi-a facut o vizita, despre asta e vorba, nu?

--- Da, nu mai stiu ce sa fac. M-am retras din a fi liderul clanului varcolacilor pe timp de proces. Alejandro e din ce in ce mai aiurit, sper sa-şi revina. Nu e ca şi cum ai putea sa faci tu ceva, nici Anita nu vreau sa se bage, ea e ultima persoana careia i-as cere ajutorul in situatia asta in care Alejandro a ajuns. Sa lasam astea la o parte deocamdata. Mike, cum iti mai merge?

--- Pai e foarte bine. Arnold Payne, detinatorul casei de discuri „Music Hallow" ne-a spus despre tine şi m-a rugat sa dau de tine pentru ca telefonul tau e mai mereu inchis. Vrea sa faci un featuring cu noi ca instrumental la piesa "Black Widow". Eu i-am dat ideea melodiei pentru ca exprima in proportie de 90% ceea ce simti acum. Nu te deranjeaza, nu?

--- Nu, normal ca nu! Chiar imi place melodia aia şi chiar ar fi frumos. Cand aveti asta planuit?

--- Maine dimineata la ora 9. Venim noi sa te luam cu dubiţa la 8 jumate. Sa fii pregatita şi sa te imbraci mai funky. Trebuie sa plec. Multumesc pentru bautura, domnule Enuit. Paa, Alexandra!

Macar Mike parea fericit. Eu am obosit sa ma prefac, deja parca nu-mi mai pasa de nimen din jurul meu, cu atat mai putin de mine insumi. Norocul meu e ca erau altii carora le pasa de mine; putini, dar sunt cativa. Am crezut ca va exista acea persoana care ma "venereaza" cu dragostea şi atentia sa, asa cum şi eu as face, daruindu-i timpul meu şi dragostea pe care o am. Evident ca sunt doar povesti de adormit copii sau mituri transformate in idealuri de catre oameni. Poate nu am dreptate in cazul tuturor, dar am dreptate in cazul meu, temporar sper sau definitiv. Gandindu-ma la inregistrarea de maine, desi Meine e o rockeriţă inverşunată, ma gandeam sa o iau cu mine la studio, ea a fost prima care m-a incurajat sa nu ma opresc niciodata din cantat. Genul pe care il voi canta la inregistrare este in afara stilului ei muzical, dar nu cred ca va fi o problema. La ora 10 eram acasa şi cineva a batut tare in usa.

Uram oamenii care bateau de dadeau usa jos şi nu m-a prins intr-o stare buna asa ca nu mi-a pasat cine e, am deschis şi am zbierat la acea persoana:

--- N-ati ramas fara mana batand in halul asta la usa mea? Hmm? Daca o dadeati jos, ma ocupam chiar eu ca şi mainile dumneavoastra sa cada la fel ca ea!

Il speriasem, se uita ingrozit la mine. Nu cred ca se astepta ca o fata atat de normala sa sara la el in halul in care am facut-o. Era un baiat blond, cam la 30 de ani, cu o faţa foarte blajina şi imbracat modern in negru. Ramase amuţit in fata usii mele şi am decis sa vad de ce este aici:

--- Scuze, nu am vrut sa te sperii. Iti recomand totusi sa fii mai delicat, nu toti suntem facuti "nonsenzitivi".

--- Va rog sa ma scuzati. Sunt Lucas, mesagerul Consiliului Justitiar şi aveti o scrisoare.

Am luat scrisoarea şi i-am zambit, mi-a zambit inapoi vag şi şi-a luat la revedere. A plecat foarte repede, desi nu parea grabit, ci doar suparat şi izolat ca mine. Nu-l am oprit, pana la urma asta era meseria lui, şi nu stiu ce implica asta defapt. Am intrat inapoi in casa şi am deschis scrisoarea. Ea spunea asa:

Draga Alexandra Lydia Eveglot,

Sunt absolut informat si constient de perioada grea prin care treci, din cauza lui Alejandro si a lui Bernard. Ti-am studiat trecutul si prezentul, te-am studiat pe tine, dar nu e niciodata deajuns. Esti intr-adevar foarte diferita de tot ce am vazut pana acum. Bernard a dorit sa-ti trimita o scrisoare pentru ca e ingrijorat pentru tine. Accesul sau de furie si crima comisa par a fi foarte foarte departe de ceea ce el este defapt. Ori asta, ori tu chiar ai reusit sa faci dintr-o bestie, o creatura buna. L-am studiat, fiecare parte a vietii lui in limita intimitatii, este curat pana cand s-a ajuns aici. Are principii, dar nu un model, se respecta dar cade imediat cand vine vorba de vicii, pune elementele nobile ale vietii pe primul loc de cele mai multe ori si da, are excese grave de furie, rare dar proeminente. Scrisoarea pe care ti-a dat-o el este ca si cum ar revela cine e defapt, bineinteles ca trebuie sa evaluez tot ce se intampla in perioada cazului intre oamenii implicati in acesta. Urmeaza scrisoarea lui Bernard pe foaia cealalta. Ai grija de tine si lectura placuta!

Volturi, reprezentantul Consiliului Justitiar al Lumii Metamorfozei