Un dar si o capcana (Volumul 1)

<41>

Se facuse 12 spre 1 dupa-amiaza, Anita ma suna in disperare, era al 9-lea apel:

--- Lya draga mea esti bine? Ai putea sa pui o rochie alba lunga pe tine daca ai şi sa vi te rog la restaurant? Am o surpriza pentru tine scumpo !

--- Bine, in jumatate de ora ajung acolo, te pup.

Luan ridicase o spranceana, auzi conversatia şi ma intreba curios din cale afara:

--- Cine a planuit surpriza? Rochie alba?

--- Matusa lui Alejandro, vrei sa vi şi tu cu mine? Stiu ca ai un frac, ti l-am facut eu cadou pe bucati in 4 ani. Haide vino cu mine !

--- Bine, bine, vin ! Adevarul e ca, e ca nou, n-am avut unde sa-l port iar sacoul şi cravata lui sunt albe şi restul negru, deci se potriveste. Asteapta putin te rog.

Era fericit, mai avea putin de ţopaia prin casa şi radea putin in timp ce spunea cuvintele acestea. In 10 minute se intoarse, era mai mult decat aranjat, papusel scos din cutie, nu puteai sa nu te indragostesti de el, asadar eu bineinteles ca nu faceam asta.

--- Trebuie sa mergem la mine acasa sa ma imbrac şi eu. Am motocicleta in fata, mergem?

N-a fost nevoie de mai multe cuvinte, m-a luat de mana şi am fugit repede pe scari, am urcat pe motocicleta şi a condus el. In 15 minute eram la mine acasa. Imi luasem din dulap rochia mea alba, lunga şi stramta toata, fara spate, cu decolteu generos şi bretele nu prea groase, in fata vazandu-se şi doua decupaturi semilunare pe lateralele abdomeului. Intrasem in baie, ma imbracasem, imi pusesem niste fard alb pe langa genele rimelate acum lungi şi creionul de ochi pe care mi-l dau mereu şi niste ruj rosu. Cand am iesit din baie, Luan ramase putin blocat, apoi adauga putin balbait:

--- Nu putem merge cu motocicleta daca arati in acest splendid fel. Am sunat la taxi deja, deci nu mai poti face nimic. Haide sa mergem, s-a facut deja 1 şi un sfert !

Nu am mai stat sa ma cert cu el, pentru ca stiam ca nu are rost. Nu stiam daca trebuia sa ma bucur de surpriza Anitei sau sa-mi fie frica de ce va urma. Sa zicem ca aceasta este un as al surprizelor, dar exista o problema. Poate fi o surpriza colosala care sa te scoata din ţațani de fericire, sau te poate aduce la sentința de a fi amabil şi a purta discutii interminabile doar din amabilitate.

Ajunsesem in fata restaurantului, era cam liniste şi ma cuprinse un fior de spaima de parca era noapte şi locul era parasit, cand defapt era zi şi se auzeau voci vesele din restaurant. Luan imi vazu fata speriata şi imi spuse nedumerit:

--- Ti-e frica de inevitabil? E o surpriza, ar fi trebuit sa te bucuri tocmai pentru ca nu stii ce urmeaza !

--- Simt ca e ceva, imi sta inima in gat, nu stiu ce se intampla cu mine. Parca ne asteapta ceva nu tocmai placut acolo.

Luan imi zambi ca de obicei, cu incredere in sine şi tras in toate directiile de catre curiozitate, ma smuci sa intru inauntrul restaurantului. Erau acolo, fix in mijloc, Alejandro şi Gena, imbracati asortat ca mine şi Luan, tocmai in verde, culoarea favorita a lui Ale pe care am preluat-o şi eu de dragul sau. Eu şi Luan ii vedeam numai pe ei doi, restul restaurantului il intunecasem cu mintea, eram ca injunghiati, as fi cazut din picioare dar Luan ma tinea de mijloc şi nu am cazut.

Eram nervoasa, la capatul rabdarii, am strigat dupa Anita dar Luan m-a oprit şi a zis:

--- Hai sa le facem jocul, am intrat deja in el prin coincidenta vestimentara.

--- Nu stim daca e un joc ! Luan, tu iti dai seama ca ne aflam intr-o situatie a datonarii, in care vrem sa aratam cine are dreptate, cine sunt ingerii şi cine sunt pacatosii. Nu vreau asa ceva !

--- Uite-te la ei, cum se bucura, rad şi apoi se uita milos la noi. O sa-l desfiintez pe Alejandro daca iti mai arunca o privire din asta, iar pe Gena o arunc pe candelabru !

--- Ajunge ! Nu am venit ca sa inrautatim lucrurile, ci ca sa le rezolvam ! Haide la ei.

Simteam o groaznica strangere de inima iar lui Luan ii simteam furia in pulsul palmei cand il tineam de mana. Ochii mei dadeau sa se faca rosii şi ai lui la fel, dar eram intr-un loc plin de oameni obisnuiti, am fi devenit experimente de laborator in mai putin de un minut. Ajunsi la masa, cei doi savurasera halbi de bere, imi venea sa plec cand am vazut. Luan imi tinu scaunul sa ma asez şi se aseza şi el langa mine.

Desi eram asezati pe amicitie, cuplurile se nimereau chiar fata in fata, eu langa Luan şi fata in fata cu Alejandro, iar Luan langa mine şi fata in fata cu Gena. Luan ii facu semn chelnerului, era momentul perfect sa le fac tuturor cunostiinta cu Arthur.

--- Ooo, doamna mea. Ce dupa-amiaza minunata "in familie"!

--- Luan, Gena, Alejandro, el este Arthur, era portarul hotelului la care am stat dar s-a mutat in cartierul şi nostru şi lucreaza la restaurant. Sa nu uit ca este fiul conților de Huggenbroth, deci va fi conte candva.

Ma bucuram in mod malefic de fata uluita a lui Alejandro in timp ce spuneam toate astea, avea putin dispret in ochi cand il preivea pe Arthur. Toti au fost incantati de cunostinta, Arthur ramanand lipsit de expresie cand dadu mana cu Alejandro sau cum ii spunea el "inculpatul". Luan comanda pentru el şi pentru mine 2 Martini-uri.