Un dar si o capcana (Volumul 1)

<38>

Imediat ce inchisesem telefonul, se auzi o bataie la usa. M-am dus suspicioasa sa vad cine e. Era Anita, asa ca am invitat-o inauntru, am facut niste ceai şi am inceput sa vorbim despre mult mai multe decat as fi banuit:

--- Am vorbit cu Enuit despre ieri şi despre azi. Esti inca intreaga ! Inca nu stii ce-ti poate pielea cu adevarat ! Am cautat in cartile lui Alejandro pe care le-a pastrat ca pe niste carti sfinte şi am gasit una despre elfii waterhoary. Acum esti la fel de buna inotatoare ca o sirena, luptatoare ca un vampir şi instinctiva ca un varcolac. Ochii rosii sunt semnul genei unui elf special. De obicei, elfii au ochii albastrii, mov, negrii, uneori chiar şi verzi, dar niciodata rosii. Vezi tu, elfii anteriori cu ochi rosii, care sunt o data la 100 de ani, sunt derivati dintr-o singura creatura. In trecut, ei derivau de la vampiri, de la varcolaci sau chiar de la lycanieni...

Am interupt-o imediat ce am auzit "lycanieni".

--- Ai zis chiar ce am auzit? Credeam ca nu sunt reali, credeam ca sunt o prima faza pana la a fi varcolaci completi. Se pare ca am trait cu o iluzie şi nu cu o teorie. Anita, nu-mi mai pasa atat de mult şi nu mai sunt atat de incantata de toate astea. Tot ce a iesit medical, sunt probleme umane. Oricum, vreau sa imi pun ordine in ganduri, in viata şi in priopritati. L-am sunat pe acel detinator al unei case de discuri şi am acceptat oferta lui. Nu am spus nimanui şi nici nu stiu daca am facut ceva bun. Vreau doar ca urmatoarele doua zile sa treaca repede.

--- O sa fie totul bine. Te las sa te odihnesti. Noapte buna !

Astfel Anita pleca iar eu ma pusesem in pat sa dorm. Nu mai stiam incotro sa o apuc, unele lucruri sunt prea dintr-o data sau prea multe sau prea repede venite in viata.

--- Incep sa cred ca imi era mai bine cand eram doar eu şi Enuit, iar nimanui altcuiva, nici macar mie, nu-i pasa de mine. Enuit era singurul caruia ii pasa. M-am saturat sa fiu nevoita sa spun tuturor ce simt, iar ei sa incerce sa gaseasca o solutie ca eu sa fiu in regula ! Nu mai pot !

Dupa toate aceste ganduri care se rotesc in mintea mea, m-am decis sa plec. Am asteptat cu nerabdare sa treaca ziua urmatoare. Am mers la toate programarile, mi-am reparat cariile la dentist, la Amma Okanaue am aflat ca mostenesc problema nervoasa de la tatal meu, doar ca fiind şi creatura, se manifesta şi in mod magic, uman ar fi pur şi simplu, dorinta de a ma razbuna pe mine insumi cand sunt la capatul calmului meu. Am mers şi la oftalmolog, unde mi s-a spus ca voi purta ochelari toata viata. Minunat ! Genial ! Am plecat, dar mai intai m-am asigurat ca Enuit nu ma vede. M-am schimbat in niste pantaloni scurti negri de blugi, un maieu negru, niste cizme negre in stil country, dar fara franjuri, cu niste cruci mari conturate cu pietricele argintii in fata şi am luat pe mine paltonul de vara negru, fara maneci, cu guler inalt, pe care Luan mi l-a facut cadou de ziua mea acum o saptamana desi ziua mea... E azi !

--- Ziua mea e azi ? Cum e posibil ? De ce ma tot intreb şi ma mir ? Mereu uit !

Sunt extrem de abatuta şi confuza. Simt cum vreau sa ma uite toata lumea. Paltonul pe care Luan mi l-a facut cadou şi care il am pe mine, are foarte multe buzunare de diferite feluri. Luan mi-a aratat in special compartimentele pentru fiole, dar aveam unde sa-mi tin medicamentele, o fiola de sange care mi-a dat-o Gena, pentru orice eventualitate şi cartea despre elfi care este destul destul de micuta dar stufoasa. Stiti şi voi ca nu se pleaca de acasa fara cheie, deci am luat şi cheia, alte acte, telefonul şi o sticla de apa. Am inchis bine geamurile, am ascuns bine tot ce aveam de valoare, mi-am pus colierul cu inima de la Alejandro. Astfel, am plecat spre padure, unde voi sta foarte mult timp.

Bineinteles ca nu ma duceam in partea vampirilor sau cea a varcolacilor, ci in restul partilor padurii, pe care nu le stiam deloc. Sunt constienta ca ma pot pierde şi pot fi chiar ucisa. Totusi, de ce sa ma las condusa de frica, cand ma pot lasa ghidata de curiozitate şi calatoria spre nou? A trebuit sa am grija la fiecare pas, sa nu ma descopere cineva. Am mers vreo 5 minute, pana ce, de nicaieri, aterizeaza in jurul meu o multime de baieti şi trei fete. Ochii mei se facusera rosii imediat ce ei aparusera. Unul dintre ei paseste in fata. Era saten, cu niste ochii galbeni aprinsi. Cu o privire banuitoare şi totodata "iubitoare" spuse pe un ton neutru:

--- Oare ce esti tu? Vampir? Varcolac? Elf?

--- Lasa ce sunt. Voi sunteti lycanieni, nu?

--- De unde ti-ai dat seama? Ce esti tu, sau mai exact cine esti ?

--- Lydia, Lydia....

--- Lydia Eveglot ! Tu esti ! fata i se lumina acestuia cand auzi.

De unde or stii toti cine sunt şi cum de am aparut printre ei. Incredibil !

--- Sunt un elf, apropo de intrebare. Trebuie sa plec, imi pare bine de cunostinta. Cu siguranta ne vom mai reintalni. La revedere!