Un dar si o capcana (Volumul 1)

<2>

Şi asa, Lydia a stat in padure pana dimineata. Era curioasa şi totodata era prima data cand isi simtea inima din piept batandu-i in cap.
Dar dimineata a aparut o haita de lupi in mijlocul padurii, care s-au transformat in oameni imediat ce s-a crapat de ziua. Ea isi spuse mirata, recunoscand o voce dintre cele ale varcolacilor:

--- Asta e vocea din mintea mea, si asta ar inseamna ca... sunt un varcolac !

Ea se da jos din copac cu o saritura inalta, da buzna printre varcolaci si se indreapta spre cel care-i vorbea prin minte. Acesta uimit, spuse cu un ton de om vinovat:

--- Uite, nu trebuia sa afli in felul asta cine si ce esti !

--- Bine, atunci spune-mi acum sau nu, spun eu. Sunt un varcolac cu o menire in plus nu-i asa?

--- Da dar...ohh. Sa ma prezint totusi. Sunt Aiden, liderul clanului. Uite, oricat de ciudat ti se pare, nu poti sa fi om din nou. Esti mai speciala decat noi toti.

--- Stiu atat de multe despre varcolaci şi nu cred ca sunt in stare sa ma lupt cu vampirii si sa mai si fac menirea de a aranja trecutul. Şi apropo de introduceri, ma cheama Lydia.

--- Cand ai fost aleasa, ai fost aleasa pentru inima, forta, personalitatea si ambitia pe care nu o prea vezi la oricine. Acum tot ce vreau e sa ni te alaturi si sa invingem vampirii.

--- Uitati, nu-i veti putea invinge pentru totdeauna, mereu ii veti invinge temporar pe cand ei daca ne musca ne gasim sfarsitul. Asta e ! Nu-i veti invinge pentru vecie niciodata. Si ei sunt mult mai multi decat noi. Spuneti-mi acum unde sunt vampirii !

Toti prinsesera niste fete ucigatoare, niste pozitii gata de atac cu un fin balans pe picioare si parca asteptau semnalul liderului sa ma sfartece total. Nu puteam sa lasa frica sa iasa la iveala in momentul asta ! Asa ca am continuat sa-mi atintesc privirea asupra lui Aiden.

--- Sunt in partea opusa a padurii, dar nu te poti duce acolo de una singura !

Lasasera garda jos, iar eu nu imi puteam repeta in minte ca sunt in siguranta, pentru ca nu era asa, avand in vedere haita "umana" din fata mea...

--- Daca cineva vine cu mine sau ma urmareste isi risca viata care ii va fi luata de mana mea, CLAR ??

Şi asa Lydia se duce in cealalta parte a padurii, in partea vampirilor. Acolo a dat de un grup mare de vampiri, de diferite tipuri stiute de ea din nenumaratele carti incerte pe care le citise. Deodata ii apare in spate un vampir, o smuceste si o duce la inaltime intr-un copac departe de ceilalti. Curentul de aer facut de viteza acestuia ii zgaria fața şi o facu sa se tina mai bine de el. Era blond si avea niste ochi rosii ca sangele, patrunzatori şi gata sa destainuie tot interiorul celui care ii poate citi. Deodata el o intreaba respirand greu şi uitandu-se la ea fix:

--- Cine esti ? Si mai exact ce esti?

--- Ma numesc Lydia si nu sunt om.

Respira din ce in ce mai greu cu fiecare cuvant pe care eu il rosteam, parca era posedat de o pasiune necunoscuta mie. Adauga:

--- Am simtit ca nu esti om dar vreau sa stiu ce esti.

--- Daca iti spun ma vei omori cu o singura muscatura si... De ce... te uiti asa la... mine ?

Incerca sa ma patrunda, sa ma vrajeasca fara sa fie in mod voluntar, aveam impresia ca ma admira analizandu-ma centimetru cu centimetru. In sfarsit sparse linistea si imi dadu raspunsul la curiozitatea mea:

--- Pentru ca se vede ca esti speciala, dar nu vad inca in ce fel.

Se uita fascinat la mine, parca eram persoana asteptata de el o viata intreaga şi incepu incet incet sa respire normal. Eu spun parand hotarata şi incercand sa ascund frica:

--- Uite, iti spun daca nu ma vei omori in urmatoarea secunda! Sunt un varcolac !

Atunci eu imi feresc repede chipul şi asteptam ca el sa inceapa sa ma devoreze dar nu patisem nimic. Ma intorc şi ma uit adanc in ochii lui, adaugand fascinata:

--- Stai un pic nemiscat... Wow, se vede si in ochi, esti altfel decat restul vampirilor de tipul tau.

--- Sunt din clanul Bloods, vampirii cei mai nemilosi, doar ca nu se prea vede in momentul asta, nu-i asa ?

Zambesc uimita de usurinta cu care imi vorbeste cand acum cateva minute ar fi fost normal sa-mi fie calau şi adaug prietenos:

--- Da, asa e. Esti mult mai sensibil si... intelegator si... stii tu... toate alea.

Devenisem putin timida şi asa imi facusem un prieten pe care nu mi l-as fi imaginat niciodata, iar ceilalti nu trebuia sa afle de asta. Nici vampirii şi cu atat mai putin varcolacii mei. Viata mea devenise un film doar ca era incredibil de real. Am stat in padure toata noaptea vorbind unul despre altul pana dimineata cand amandoi a trebuit sa fugim de lumina. Clanul meu de varcolaci crede probabil ca sunt moarta, dar ca sa le spun ca sunt vie trebuie sa astept pana noaptea urmatoare, pentru ca nu stiu unde ii pot gasi ziua.