Un dar si o capcana (Volumul 1)

<21>

Alejandro incepea munca in 2 ore iar eu maine, asa ca am mers la „Le Charge" ca Alejandro sa inceapa deja. Stia niste trucuri atat de spectaculoase, de credeam ca nu este el cel de dupa tejghea. Era minunat, il sorbeam din priviri si speram sa nu sparga ceva fiind atent la mine, dar in timp ce se uita la mine, mai scapa cate ceva, era inevitabil. Era chiar bun, l-a impresionat total pe Enuit, dar şi pe tot restul spectatorilor retaurantului-bar.

Statusem vreo 3 ore pe urma ma dusesem acasa sa mai stau şi eu cu Serafina şi Roin. L-am scos la plimbare pe Roin vreo 4 ore. Alejandro are mereu timp pentru el, il scoate afara in fiecare dimineata, dupa-amiaza şi seara. Asadar dadea dovada ca stie sa fie matur, calculat, serios şi organizat. Dar acum ca avem de lucru, eu il voi scoate pe Roin afara dimineata şi cand nu lucrez dupa-amiaza, iar Alejandro il va scoate seara, cand eu voi canta dupa-amiaza, Roin nu va iesi afara. Cat despre Serafina dorm cu ea mereu, eu pun mancare amandurora asa ca o sa le fie bine. Cand plecam la mare, daca vom pleca, ii las la Cedric şi Andra.

Apropo de cei doi minunati amici de ai mei, ar trebui sa le fac o vizita, nu am mai vorbit cu ei de mult timp şi nu erau asa departe. Am luat un autobuz spre Coldwell Street şi am ajuns destul de repede. Era prima oara cand mergeam acasa la Cedric. Sa o vad şi pe Andra cu el e şi mai bine, adica Andra este o domnisoara de 20 de ani, cu cariera infloritoare, personalitate originala şi radianta, iar daca te gandesti pe ambele parti, Cedric este un om de 21 de ani, fiind doar un analist documentar, care se face special prin felul sau amuzant, romantic de a fi şi curajul pe care-l dovedeste noaptea. El este exemplul perfect ca aparentele „realului" nu corespund total cu omul care le afiseaza.

Oricum, toti suntem speciali in felul nostru, fiecare avem niste aparente ce ascund foarte bine adevarul şi interiorul nostru. Deci, am ajuns la Cedric in fata usii. Bat de trei ori cu pauze minore intre batai. Nimeni nu raspunde. Iau din buzunarul meu o foaie de hartie, o bag pe sub usa apoi bag un betisor in gaura cheii. Trag foaia inapoi, şi pop! apare cheia. O iau, deschid usa şi intru in casa. Asta era felul lui Cedric de a fi un tip misterios, dar eu sunt mult mai "criminala" decat el, din orice punct de vedere. Fara niciun fel de ezitare, intru şi ajung in sufragerie. Gasesc doar un bilet pe care scrie „Ia un cutit din bucatarie şi ai grija la fiecare pas."
Stiam ce era aceasta sarada, cand eram mici jucam un joc numit Misterious Criminal. Rapitul pregatea aventurile criminalului, pe care acesta sa le doboare şi sa ajunga la el. Ne stim de cand eram mici, dar n-a avut curaj sa-mi spuna ca e varvolac. Imi era dor de acest joc dar noi il jucam deobicei noaptea iar acum era dupa-amiaza. Pentru a imi continua drumul, fac cum am citit şi merg spre dormitor, imi apare brusc in fata o figurina mare care vine cu pumnul spre mine, asa ca ma feresc, ii bag cutitul in burta şi i se desumfla partile care erau umplute cu aer.

Aprind lumina şi gasesc alt bilet pe care scrie „Iti era dor de un joc ca asta nu? Eram sigur. Vino in sufragerie, ma gasesti acolo cu Andra. Hai sa vorbim despre ce vroiai cand ai venit." Mai intai duc cutitul inapoi, imi iau niste suc din frigider şi abia apoi ma duc la ei. Cedric zice in mod obisnuit:

--- Te-ai autoservit Lya. Bravos. Asadar de ce ai venit... asa devreme?

--- Scuze, dar chiar aveam chef de un suc şi am venit sa mai vad ce mai faceti desi era foarte posibil sa fiti la serviciu. Am venit sa vad ce faceti vara asta.

--- Nimic, relaxare acasa pe anul asta. Dar de ce intrebi? zice Andra.

--- In caz ca i-as lasa pe Serafina şi Roin cu voi ar fi ok? Vrem sa mergem la mare catva timp. S-ar putea sa vi-i lasam voua?

Cedric se uita la mine de parca am zis ceva la tanc, imi zambi larg. Asta insemna un da, clar. Andrei ii placea de Serafina şi stiu ca din copilarie, Cedric vroia sa-si ia un caine, asa ca Roin era un exercitiu bun pentru el.

--- Bine, ne-ar face chiar placere sa-i tinem. Sa ne spuneti cat timp şi cand plecati mai exact. zice Andra.

--- Nu stim inca, deocamdata lucram sa facem rost de bani pentru vacanta.

Se vede cum pe Cedric il rodea o curiozitate aparte si cu un zambet cam ironic ma intreba:

--- Unde v-ati angajat dragilor?

--- Eu sunt solista la „La Rouge De La Femme" şi Alejandro este barman la „Le Charge". Am avut mult noroc, pot spune.

--- Wow, esti cantareata deja? Ohh şi Alejandro mi-a spus de oferta detinatorului casei de discuri. E impresionant. Felicitari! In sfarsit ai ce meriti.

--- Multumesc, dar n-as fi fost solista la restaurant daca nu ar fi fost patroana matusa lui Alejandro.

--- Talentul tau nu poate fi afectat de cei din jurul tau. Deci, cum lucrati amandoi? spune Andra.

--- Pai eu lucrez dupa-amiaza, la ocazii speciale şi seara tot timpul, iar Alejandro lucreaza dimineata pana dupa-amiaza. Vom mai avea timp şi de altele. Putin, dar vom mai avea.

--- Pai, sa ne tineti la curent, ohh şi canti cumva diseara? Vroiam sa o duc pe Andra la o cina.

--- Vorbesc cu Anita şi va spun. Acum cam trebuie sa plec. Multumesc mult pentru tot.

--- Cu placere dragut-o! Mai vorbim!