Un dar si o capcana (Volumul 1)

<31>

Noi la mare, inca in tren, am şi dormit o ora. Recunosc ca ne cam plictiseam, ne jucam pe laptop şi ascultam muzica la greu, la un moment dat incepusem sa facem şi cateva poze cu aparatul lui Alejandro.
Deci incercam rau de tot sa ne ocupam cele 2 ore jumătate de stat pana ajungem. Şiiii... Am ajuns, man !!! Gara nu era atat de stralucitoare ca cerul. Ne oprisem sa luam doua beri, ne-am bucurat de umbra unor umbrele la o terasa mica şi am luat un taxi fix spre hotel. Ajunsi, am platit, ne-am dat jos din taxi şi am ramas cu gurile cascate. Era imens! Parca era un palat! Portarul vine la noi şi ne intereaba prietenos, fiind amuzat de fetele noastre, practic cazute de uimire:

--- Prima data in lux? O sa va placa clar, desi ma mir ca se mai lipesc şi tineri de locul asta. Ati avut niste trecuturi dure nu-i asa?

--- Da, asa e. Amandoi chiar. Dar cum v-ati dat seama?

--- Se vede ca sunteti seriosi şi masurati. Foarte maturi din aparenta, lasand la o parte ca aveti stil vestimentar adolescentin, nu-i vezi pe toti in negru. Am destula experienta credeti-ma!

--- Este evident! Va rog sa ne scuzati dar trebuie sa ne cazam şi noi. Multumim de "bun venit" !

Asa deci, intram cu toate cele patru geamantane şi la receptie ne primim camera. Cand am vazut camera era sa lesinam. Era un apartament nu o camera, nu din acela obisnuit, era numit „Imperial" şi chiar isi merita numele. Pat rotund cu baldachin, candelabre de cristal in dormitor şi sufragerie, candelabre de sticla de diferite modele la baie, bucatarie şi la balcon aveam fotolii şi o masa (bineinteles ca erau mobila de exterior), tapet elegant, deci parca eram regi sau printi. Nu ne venea sa credem! La ce vieti am avut, era un vis pentru noi devenit adevarat. Era genial!

Deodata ne uitam unul la altul cu niste fete extrem de incantate, cu niste zambete pline şi largi, apoi ne spunem fericiti, imitand un domn şi o doamna din Epoca Medivala, ca amuzament:

--- Deci, draga mea, visez sau e real? Adica sunt cu tine in locul de vis, mai suntem şi la mare... E prea perfect!

--- Ale, cu toata placerea mea, iti spun ca este real şi iti mai spun ca ne asteapta cu nerabdare mai pe seara, un pat cu baldachin! Asadar, haide sa despachetam şi sa mergem pe plaja!

Zis şi facut, era abia 1 dupa-amiaza deci am stat pana la 5 şi pe urma am mers sa luam cina la o autoservire. Simplist, asa cum eram şi noi, simplisti. Partea care m-a surprins a fost cand un tip a venit la noi la masa, şi cu fata plina de bucurie in fiecare por, sugrumat de fericire, mi-a spus :

--- Hei, tu esti tipa care a cantat la petrecerea surorii mele! Mare fan, mare fan! Un autograf?

Ramasesem placut surprinsa, sora lui e cea careia ii apartinea petrecerea burlacitelor la care am cantat. Ma simteam totusi ciudat, era incredibil !

--- Desigur, poftim! Eu iti multumesc! Distreaza-te si vacanta frumoasa!

El pleca, eu ma intrebam de unde mi-a venit acel "distreaza-te" şi dupa aceea Alejandro se uita adanc la mine, cu ochii un pic stransi, de parca eram la interogatoriu, spuse neutru, cu figura inghetata:

--- Ohh ce misto! Deja un autograf. Felicitari!

--- Taci şi mananca pana nu te fac sa inghiti altceva! E vacanta noastra, te rog nu o strica cu din astea! Bine?

--- Bine, scuze. Ar trebui dupa masa sa mergem prin oras. Poate gasim cate ceva de cumparat, punem noi ochii pe ceva. Haide! Meriti o plimbare frumoasa.

Ne-am intors la hotel sa ne schimbam, am luat pe mine o rochie scurta neagra, partea de sus fiind cu cupe, niste sandale negre inalte cu platforma. Alejandro isi luase niste pantaloni negri relativ scurti, un tricou negru dintre ale lui cu diferite modele şi desene pe ele. Asa, am hoinarit prin oras cam pana la 1 noaptea.

La un moment dat, gasim un stand cu inele şi coliere. Pusesem ochii pe un inel care mi se parea extrem de familiar. Apoi cand m-a intrebat Alejandro al cui era, mi-am amintit ca era al tatei, dar era aur şi nu stiu daca aveam bani sa-l iau. Vazandu-ma ganditoare şi ezitand sa-l iau din cauza banilor, l-a cumparat el. Credeam ca tot trecutul meu e pierdut. Deodata il vad pe Alejandro cum ma cheama mai aproape, iar vanzatorul incepe a grai bland:

--- Tu esti detinatoarea acestui inel? Sau tatal tau, sau fratele meu?

--- Tatal meu, dar imi ramane mie. El a murit acum 9 ani intr-un accident marin.

--- Draga mea, tot in mare a fost gasit. Stateam pe mal cu marfa insirata şi vad ca la o plasa de peste a vasului „Dungeon", stralucea ceva, era inelul asta. Cand un pescar l-a vazut, a venit la mine şi mi l-a dat dar a zicand: „Sa ajunga la cine trebuie, cu siguranta are o poveste pe atat de interesanta, pe atat de tragica." Asa, l-am tinut atatia ani, l-au vrut destul de multi dar le-am spus ca e rezervat oricat mi-ar fi dat, nu-mi pasa. Nu stiu, cum de am stiut ca tu esti cea careia ii apartine. Pana la urma, corect era sa te astept sa ti-l dau.

--- Stiti, cand eram mica iubeam inelul asta, pentru piatra neagra, pentru ca acest inel avea şi un sarpe pe piatra, dar la o intalnire a parintilor mei, mai exact o plimbare in parc, s-a agatat de haina sau de vreo ata. L-au cautat mult, dar n-au avut norocul sa-l gaseasca. E cam singurul lucru care il am de la ei. Mai am şi o vaza a mamei. O tin bine ascunsa, asa cum voi tine şi acest inel. Va multumesc mult. Nu stiu cum v-as putea rasplati !

--- Ma va rasplati El la sfarsitul vietii, Dumnezeu, draga mea. Tu sa ai grija de tine şi mai ales de cei la care tii !

--- Asta fac dintotdeauna. Desi sincera sa fiu, nu au mai ramas prea multi. Va multumesc mult ! Sper ca Dumnezeu sa va rasplateasca asa cum se cuvine ! Eu mai mult de atat nu pot face.

I-am intins o banconota de 200, era tot ce aveam eu pe langa alte 300 pe care Alejandro le-a dat pentru a il rasplati asa cum se cuvine pentru atatia ani de rabdare. Mi-a zambit atat de frumos, cum nimeni nu imi mai zambise. Astfel, tot drumul spre hotel, am zambit inelului şi am plans siroaie dupa siroaie. Macar mai am inca ceva de la ai mei. Il pusesem pe degetul mare al mainii drepte. Tot pe aceasta mana aveam şi inelul cu cruce de la Luan şi Gena. Ne era foarte somn, dar ma bucuram mult ca am ceva şi de la tata.

Ajunsi la hotel, aveam cel mai comod şi frumos pat pe care il putea avea cineva. N-as mai fi plecat niciodata de acolo ! Mai frumos de atat nu se putea, defapt se putea, oamenii superficiali pot dori mereu mai mult, dar noi suntem doi economisti, o sa ne intoarcem cu jumatate din suma care o avem pentru mesele „de lux". Noi nu mancam la restaurantul hotelului dupa cum ati vazut. Aveam de stat o luna jumătate, era absolut minunat pentru mine !

Ziua uramtoare pe la 9 dimineata ma suna Enuit. Avea o voce prietenoasa şi intr-un fel tinereasca:

--- Buna Lya! Cum e vacanta?

--- Minunata! Sunt pe speaker nu-i asa? Pentru ca şi voi sunteti.

--- Da, sunteti pe speaker. Alejandro, cum e camera? Iti place nu-i asa? spuse Anita fericita.

--- Pai da normal! Te imbie la niste lucruri asa de frumoase... Stii la ce ma refer, cu siguranta. Acum sa schimbam subiectul ! Fara capete in nori. Anita, ce mai faceti voi? zice el.

--- Bine mi Alejandro! M-am mutat la Enuit. Chiar imi place. Mai mult decat casa aia mare şi goala. E special, totul e acum special.

--- Enuit, sa-ti aduci aminte tot ce te-am invatat cand eram mica! Sa fii galant şi finut. Nu uita, adu-ti aminte tot ce iti spusesem ! zic eu.

--- De cantat, canti? Macar pentru Ale? adauga Anita.

--- Anita, e vacanta mea. Munca am lasat-o in urma şi in plus, nu e atat de pasionat de muzica, am cantat dar putin. Daca mai cant, o sa cant de placere, fara sa ma auda nimeni. Oricum m-a auzit deja de o suta de ori, cu siguranta ii ajunge.

--- Pai atunci noi va lasam, distrati-va in continuare şi nu economisiti prea mult ! Va iubim !

--- Şi noi va iubim! Paa !