Doua saptamani

Capitolul 37

Era luni.

Prima zi din ''suspendare''.

Ma trezisem chiar vesela. Zambetul nu mi-a pierit, de fapt, tot weekend-ul de cand l-am auzit pe Colin spunandu-mi cele 2 cuvinte.

Dar...acum, stateam in pat, privind tavanul si oftand din cinci in cinci secunde, din doua motive:

1.nu stiam ce sa mai fac sa imi ocup timpul

2. ...Colin.

Sa spun ca mi-e dor de el n-ar fi de ajuns. E ca si cum sunt dependenta de el. De fapt, intr-un fel ciudat, chiar sunt si ce ma sperie cel mai tare e ca nu ma deranjeaza.

Am oftat.

Iar.

Ok, chiar aveam nevoie de o ocupatie.

Era deja ora pranzului si stiam ca mai era in jur de o ora sau doua si se terminau in sfarsit orele.

Am inceput sa fredonez cantecul pe care Colin mi l-a cantat acum cateva zile, cand am auzit soneria.

M-am incruntat confuza, crezand ca mi s-a parut, dar cand am auzit-o inca o data, mi-am dat seama ca era intr-adevar cineva la usa.

Cum mama si Phil erau amandoi la munca, deci eram singura acasa, am iesit rapid din camera si am coborat in fuga scarile.

Am ajuns in fata usii de la intrare, dar cand am deschis-o si am vazut cine era, am inghetat.

Ce cauta ea aici?

Nu stiu cat am stat paralizata, sa ma asigur ca ea chiar era aici, dar cand vocea ei subtire s-a auzit, m-am trezit la realitate, iar fata mea a pierdut orice emotie.

- Pot sa intru? a facut un pas in fata, dar am oprit-o.

- Ce vrei, Erica? am intrebat rece, nevrand sa o las sa intre in casa mea.

Spre surprinderea, nu mi-a raspuns cu nicio replica rautacioasa sau cu vreo privire urata, ci am auzit-o oftand.

- Julie,..e-eu...am venit sa vorbim.

- Cred ca am vorbit destule saptamana trecuta, la sport.

A oftat din nou si de data asta o emotie i-a traversat chipul. Regret.

- Stiu, a zis ca intr-o soapta. Voiam sa vin sa iti cer scuze.

Mi-am deschis gura sa o intrerupt, dar ea mi-a facut semn sa o las sa vorbeasca.

- Tot ce am spus atunci...si in oricare alta data...eu..Julie, imi pare atat de rau. Nu ma astept sa ma ierti. Nici nu vreau asta. Eu nu m-as putea ierta pentru tot ce ti-am facut. Si nu numai tie, ci si altor o multime de oameni de la scoala. Nu stii cat de mult regret asta.

I-am vazut ochii inlacrimandu-se cand a facut o pauza.

- Tot ce....tot ce am vrut cand am ajuns la liceu a fost sa am multi prieteni si...sa fiu remarcata. Dar am exagerat. Mi-am pierdut primii ani de liceu comportandu-ma ca o-

Am oprit-o pana sa mai zica ceva, pentru ca deja plangea in toata regula.

- Erica...

S-a uitat la mine si ce am vazut pe chipul ei nu semana cu nimic ce am vazut in toti anii astia de cand o cunosc. Parea atat de trista...atat de suparata pe sine insasi.

- Julie, vreau sa stii ca nimic din ce ti-am zis nu e adevarat. Esti o fata inteligenta, buna si draguta. Tot ceea ce mie mi-a fost frica sa fiu.

M-am incruntat confuza si am pasit  in fata, inchizand usa in urma mea, pentru ca mi-am dat seama ca era ciudat sa o las sa vorbeasca in pragul usii.