Doua saptamani

Capitolul 15

  Va multumeeeeeeeeeeeeesc!! Oh, Doamne!!!!!! Va multumesc pentru fiecare vot, comentariu, lectura! VA IUBEEESC la fel de mult cat iubesc pizza! (si chiar IUBESC pizza) =))) Nu va mai retin!

Stateam pe bancheta lipita de perete de la masa 5 si il urmaream pe Colin comandand o pizza si doua sucuri de portocale. Cand s-a intors la masa noastra, s-a asezat langa mine, privindu-ma vesel.

- Gata. Au spus ca o sa asteptam doar zece minute, a zis el, in timp ce eu riveam decorul atat de bine cunoscut la pizzeriei unde ne aflam.

 De fiecare data cand mamei i se facea dor de o iesire mama-fiica, veneam aici si comandam o pizza si pur si simplu vorbeam. Obisnuiam sa ne povestim totul inainte. Acum, simt ca daca i-as povesti ca nainte ce mi se intampla, nu m-ar intelege. Uneori cred ca nici macar Maya nu ma intelege. Pe cine pacalesc eu aici? Nici eu nu ma inteleg uneori.

- Esti bine? l-am auzit pe Colin intreband, atunci cand incepusem sa ma holbez la bancheta goala din fata mea.

- Ce? Da, scuze. Imi e doar foame, am zis eu stanjenita.

- Pai...uite. A venit pizza, a zis el in timp ce chelnerul aseza pe masa tava cu pizza si cele doua sucuri.

   Peste cincisprezece minute, tava era deja goala, iar stomacul meu era plin.

Am luat o inghititura din suc, apoi am simtit telefonul baraind. L-am scos din buzunar sa citesc mesajul si ramasesem incremenita. Colin s-a uitat ingrijorat la mine si m-a intrebat:

- Ce s-a intamplat?

- E un mesaj de la...mama, am zis eu uimita.

- E ceva de rau?m-a intrebat el.

- N-nu, dar habar n-aveam ca stie sa scrie mesaje.

 Colin a inceput sa rada. M-am alaturat si eu imediat, apoi cand ne-a mai trecut criza de ras, am spus:

- A scris ca putem veni acasa daca vrem. A terminat curatenia.

- Ok, a zis el, in timp ce se ridica sa plateasca nota.

      Eu mi-am pus telefonul la loc in buzunar si m-am ridicat de pe bancheta din lemn lacuit, pregatita sa plec. La iesirea din pizzerie, Colin mi-a deschis usa, apoi i-am simtit mana calda prinzand-o pe a mea. Am mers asa, zambindu-ne uneori atunci cand privirile ni se intalneau, tot drumul spre casa.

                                   *******

   Acasa, mama ne-a intampinat cu zambete si intrebari.

- Cum a fost, copii? V-ati distrat? Ati mancat ceva?

   Mi-am clatinat capul confirmand ca ne-am distrat si ,da, am si mancat.

  Mama a zambit larg privindu-ne pe Colin si pe mine inca tinandu-ne de mana. Ne-am retras amandoi mana in secunda urmatoare mormaind un ''Tre' sa plec.''. Mama s-a uitat amuzata la noi si cu o usoara incruntatura falsa la mine care alergam grabita spre camera mea si la Colin, care deja ajunsese in dormitor.

  Cand am inchis usa grabita, m-am lipit cu spatele de ea rasufland adanc de cateva ori si trecandu-mi mana prin parul care imi intra in ochi. M-am lasat sa alunec pe lemnul usii mele, ajungand cu genunchii la piept.

- Ce tocmai s-a intamplat? am soptit eu pentru mine, in timp ce mintea mea era plina de amintiri cu iesirea cu el.

Inca ii mai simteam buzele pe obraz. Mi-am trecut usor degetele pe locul unde m-a sarutat el si am inceput sa zambesc. Amintirea din parc, momentul cand el a oprit leaganul si...