Nici nu stiti ce greu mi-a fost sa scriu capitolul stiind ca e ultimul...aproape ca nu voiam.
Julie's POV
Cand Emma a inchis usa dupa ea, mi-au trebuit cinci minute intregi sa realizez ce s-a intamplat cu adevarat. Iar cand realitatea situatiei s-a instalat in mine, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma holbez la usa de parca as avea puterea magica de a o deschide.
Apoi, am privit in jur.
Camera era ingusta, cu pereti gri si uzati. Se vedea ca nu era folosita prea des si m-am intrebat de unde a facut Emma rost de cheie. Dar mi-am alungat rapid gandurile astea cand am realizat ca trebuie sa ma concentrez doar pe cum as putea sa ies de acolo.
Desi imi simteam respiratia si pulsul accelerand, am incercat sa imi pastrez calmul.
Dupa ce m-am uitat la rafturile pline de sticle cu sapun si hartii igienice si dupa ce aproape ca am facut o criza de tuse din cauza prafului inecacios, am renuntat la a mai cauta ceva cu care as putea deschide usa.
Nu aveam telefonul la mine, deci nu puteam sa il sun pe Colin sau pe Maya.
Dar e clar ca atunci cand vor observa ca am disparut, se vor duce sa ma caute, corect?
Si cand o sa observe? Cand balul e pe sfarsite si tu ai stat deja aici ore intregi?
Si pana atunci ce o sa se intample?
Ce are Emma de gand sa faca?
Am inghitit in sec amintindu-mi ca inainte sa ma cheme ea aici, nu il puteam gasi pe Colin.
Mi-am trecut nervoasa mana prin par si loveam repetat tocul pantofului drept de ciment.
Tac, tac, tac, tac...
Mi-am privit pantofii, apoi usa veche din lemn, apoi mi-am fixat privirea mai bine pe pantofi, o idee aparandu-mi in minte.
Nu mi-au placut oricum niciodata pantofii astia...
Apoi peste zece minute, usa era deschisa, iar pantofii mei nu aveau sa mai fie folositi vreodata.
(A/N Ok, acum stiti cum a ''evadat'')
********
Am privit fata roscata din fata mea, cuvintele pierzandu-mi-se in ganduri.
Ma uitam la felul in care ma priveste si singurul lucru care putea sa imi vina in minte era: ce i-am facut de ma uraste asa tare?
Asa ca asta am si intrebat.
- Ce ai facut? a intrebat ea si un ras sarcastic i-a parasit apoi buzele rubinii. Tu? Tu?! Asta e ideea! Ca tu nu a trebuit sa faci nimic si totusi te-ai ales cu el! a facut ea semn catre Colin care privea la cativa metri departare.
I-am multumit in gand ca ma lasa sa fac asta de una singura. Ultimul lucru pe care l-as vrea in momentul acela ar fi sa se ajunga iar la vreo bataie, iar el sa fie din nou implicat din cauza mea. Desi, ceva imi spunea ca daca s-ar ajunge la ''bataie'', Colin n-ar ezita sa ma ajute oricum.
L-am privit o secunda, dar ochii lui erau fixati dur pe roscata din fata mea.
- Emma-
- NU! Lasa-ma sa vorbesc! De ce a trebuit sa vorbesti cu tata, huh!? Nu puteai tu sa nu te bagi! Tot ce voiam era sa pleci, ca sa pot sa il am eu-
- Emma, Colin nu e un obiect. In plus, tu auzi ce spui si cat de nebunesc suna totul? am intrerupt-o eu, privind-o de parca tocmai a scos un iepure auriu din poseta. Si cum ramane cu Tom? Credeam ca-
CITEȘTI
Doua saptamani
أدب الهواةCe faci atunci cand afli ca trebuie sa locuiesti timp de doua saptamani cu un baiat pe care nu il cunosti? Ei bine, prin asta trebuie sa treaca Julie, dar atunci cand descopera ca nu e tocmai baiatul rasfatat la care se astepta, totul ia o alta int...
