Doua saptamani

Capitolul 19

  M-am trezit zambind. Adormisem zambind si ma trezisem tot asa.

  Cuvintele lui Colin de aseara imi pluteau prin minte si doar gandindu-ma la ziua de ieri, nu ma puteam opri din zambit.

   Cred ca si mama observase privirile dintre mine si Colin de la micul dejun, dar n-a spus nimic si nici Phil. Era dragut sa il avem din nou prin casa pe Phil, dar revenirea lui nu poate decat sa ma faca sa ma gandesc la plecarea lui Colin, care va avea loc in mai putin de o saptamana.

Desi ne-am marturisit ca ne placem reciproc, inca nu suntem nimic oficial si asta nu poate decat sa ma intristeze si sa ma faca sa ma gandesc ca pentru a deveni ''ceva oficial'', ar trebui sa mergem macar la o intalnire adevarata. Si ca el sa vrea sa ma invite la o intalnire ar trebui sa petrecem timp impreuna, dar daca el se muta...

- Julie, esti bine? vocea profunda a lui Colin ma trezise din gandurile care , ironic, erau tot despre el.

Mi-am intors privirea spre ochii lui limpezi, care ma priveau acum ingrijorati si am dat din cap.

- Ma gandeam doar, am zis si am continuat sa merg pentru ca ne indreptam amandoi in momentul acela, spre scoala.

L-am vazut zambind si a inceput sa se joace cu degetele noastre impletite.

- La ce? a zis el vesel si pot sa jur ca stia ca ma gandeam la el.

Nu m-am putut abtine sa nu zambesc si mi-am aplecat privirea in pamant, simtind deja cum obrajii mei capata o nuanta de roz.

A chicotit.

- Si eu ma gandesc la tine, Julie, deci oricat de adorabila esti cand rosesti, n-ai avea de ce.

Da, dar nu prea pot sa controlez fenomenul, iar cuvintele lui nu m-au facut decat sa rosesc si mai tare.

Colin s-a oprit brusc si s-a pus in fata mea, prinzandu-ma de umeri. L-am privit confuza.

- Voiam sa te intreb ceva, pana sa ajungem la liceu, a zis el privindu-ma in ochi.

 Dar era ceva diferit la el. Era..era cumva emotionat? Pentru ce?

 Am dat din cap sa continue.

- Ok, pai...um, stiu ca nu e cel mai romantic mod prin care sa te intreb asta, dar crezi ca ai vrea sa...iesi la o intalnire cu mine, diseara?

Am inceput sa zambesc ca o idioata.

- Mi-ar placea.

L-am vazut expirand usurat si ne-am reluat drumul spre liceu, cu mainile impreunate si priviri dragute din cand in cand.

                                             **********

Lista cu proiectele excluse din Capsula era afisata si o gramada de elevi se inghesuiau deja sa o citeasca.

Chiar daca stiam ca proiectul meu nu fusese unul extraordinar, stiam ca nu fusese nici nepotrivit.

Dar cand multimea de elevi s-a raspandit din nou pe coridoare, am mers si am aruncat o privire si eu.

Am zambit. Numele meu nu era pe lista.

- Ce proiect ai avut? o voce din spatele meu ma facu sa tresar si sa ma intorc imediat numai pentru a da de Tom.

Mi-am dat enervata ochii peste cap.

- Nu-i treaba ta, Tom. Si acum pleaca pentru ca noi n-avem ce discuta, i-am spus eu dur in timp ce imi faceam drum spre dulapul meu.

Sa fiu singura cu Tom pe un coridor unde toti elevii s-au evaporat dintr-o data, imi dadea o senzatie urata de neliniste. Dar am incercat sa o ignor sperand ca va disparea odata cu Tom.