Doua saptamani

Capitolul 36

        Scuze daca e scurt sau prost scris sau n-are niciun sens. Ma doare capul si n-am putut sa ma concentrez foarte bine.

   Petrecerea a decurs chiar foarte bine. I-am cunoscut mai bine pe parintii lui Colin, care sunt intr-adevar niste oameni foarte buni si am apucat chiar sa ii intalnesc pe fratii mai mari ai lui Colin. A fost putin...ciudat la inceput, pentru ca atunci cand am fost introdusa, Liz le-a spus ca sunt iubita lui. Ceea ce e adevarat, dar m-am simtit ciudat chiar sa aud pe cineva spunand asta.

Dupa  ce a fost servit tortul, iar majoritatea invitatiilor au plecat, inclusiv Maya si Tim, cu care ne-am distrat foarte bine toata seara, am ramas doar parintii mei si cu mine.

Mamele au inceput sa vorbeasca in timp ce strangeau impreuna niste farfurii de pe masa intinsa in curte, dupa ce mama s-a oferit, iar cred ca tatii vorbeau in bucatarie.

Deci, am intrebat (ok, Colin a intrebat) daca putem merge sus in camera lui si ne-au zis da, dar sa lasam usa deschisa.

Mi-am dat ochii peste cap, iar Colin a ras la reactia mea, dar pana sa apuc sa urc scarile, mama lui m-a chemat in gradina.

- Cadoul e pregatit, scumpo. Cand coborati, putem sa i-l dam.

I-am zambit si am dat din cap, vrand sa ma intorc cat mai repede la Colin care ma astepta la capatul scarilor privindu-ma dubios.

- Despre ce a fost asta? a intrebat referindu-se la mine si la Liz.

- Ce, nu am voie sa fiu prietena cu mama iubitului meu? am intrebt eu glumeata si l-am vazut imediat schimbandu-si expresia la auzul cuvantului ''iubit''.

Mi-a zambit larg, mi-a luat mana in a lui si am mers pe scari pana in camera lui.

Am lasat usa deschisa asa cum ni s-a spus, si cand m-am uitat pe pat am vazut ca se afla cadoul meu pentru el. Desenele mele cu el.

Mersi, Liz.

Daca nu il aducea ea in camera aici, probabil as fi uitat de el.

A privit si el obiectul si s-a intors apoi la mine cu o spranceana ridicata.

- E de la mine, am zis si Doamne, chiar aveam emotii, desi nu ar fi trebuit.

Nu era mare lucru, nu? Nu?!

Adica, sigur, ca poate sa inceapa sa rada sau sa nu ii placa sau sa spuna ca sunt stupide sau...

Taci, Julie! N-ar face niciodata asta.

L-am privit despaturind entuziasmat cadoul si deschizand apoi mapa. Au fost zece secunde in care nimeni nu a zis nimic. Am privit tot timpul podeaua, muscandu-mi nervoasa buza.

Dar daca poate chiar nu-i plac?

Am vrut sa ii zic ca e ok, daca nu i se par reusite, dar m-a intrerupt el cand si-a lipit buzele moi de ale mele.  Am scos un sunet care s-a auzit ca un chitait, pentru ca m-a luat prin surprindere, dar in scurt timp, l-am sarutat inapoi lasandu-mi mainile sa se piarda in parul lui blond.

L-am simtit zambind in sarut si cand ne-am despartit, vocea lui a fost primul lucru care s-a auzit.

- Wow. Nu stiam ca ai atat talent. Sunt foarte reusite. Multumesc.

Imi simteam fata in flacari, asa ca mi-am lasat parul sa imi cada peste ochi cand mi-am mutat iar privirea  in pamant, dar el mi-a ridicat barbia si m-a sarutat pe ambii obraji.

Amintindu-mi de Liz, l-am luat dintr-o data de mana, ducandu-l iar pe jos, pe scari.

- Julie, unde ma duci?