Doua saptamani

Capitolul 10

  La scoala, toata lumea vorbea despre cat de nebuna fusese petrecerea de noaptea trecuta. Fiecare barfea pe holuri pe toata lumea.

  Eu ma indreptam spre sala de clasa unde studiam biologia. Mergeam ca un zombie pe coridor pentru ca ma tot gandeam la ce imi spusese Colin noaptea trecuta. Chiar daca ma rascolisera cuvintele lui, asta nu m-a impiedicat sa am un somn incredibil de odihnitor fata de noptile trecute cand deabia reusisem sa inchid un ochi.

   ''Imi pasa de tine, Jules.''

   ''Imi pasa de tine, Jules.''

   ''Imi pasa de tine, Jules.''

  Atunci de ce e impreuna cu Erica? Asta era intrebarea care imi facea creierul sa fumege de la atata gandit.

 Am intrat in clasa si m-am asezat intr-una din banci, pregatita de ora, desi profesoara nu ajunsese inca.

 La cinci secunde dupa ce ma asezasem pe scaunul din lemn al bancii,  langa mine apare Tom cu un zambet imens pe fata.

- Hey, ce mai faci? ma intreaba el vesel mentinandu-si zambetul fermecator pe fata.

- Bine, presupun, am zis eu nesigura de ceea ce se intampla in acel moment.

  Zambetul lui s-a largit.

- Mi-a placut ''conversatia'' noastra de aseara.

 Mi-am dat ochii peste cap cand a pus ghilimelele in aer. Stai, de ce a pus ghilimele!? Noi chiar am purtat o conversatie. In fine...capul meu era mult prea plin de alte intrebari cu raspunsuri mult mai necesare in acel moment. Pana sa apuc sa deschid gura, mi-a luat-o inainte.

- Ma gandeam...poate ai vrea sa mai facem asta si alta data, a zis el nesigur probabil pentru prima data in viata lui.

  L-am privit confuza, iar el a continuat.

- La o intalnire.

 Gura mea a stat larg deschisa pentru o fractiune de secunde, nevenindu-mi sa cred ceea ce se intampla.

  Voiam sa ii spun ceva, orice, dar tot ce a iesit din gura mea a fost:

- Oh, pai...presupun.

- Deci accepti? m-a intrebat el cu zambetul unui copil ai carui parinti acceptasera sa ii cumpere jucaria mult dorita pentru Craciun.

 Am incuviintat din cap.

- Super, a zis el revenind la aerul de tip cool. Iti dau detaliile mai tarziu.

 Mi-a zambit si mi-a facut cu ochiul asezandu-se si el in banca din dreapta mea, cand doamna profesoara a intrat in clasa.

          

   Dupa ora, am iesit impreuna din clasa, iar el s-a oferit sa imi care cartila pana la dulap.

- Deci...ma gandeam ca am putea vedea un film, imi zice el in timp ce mergeam pe coridor si toata lumea isi intorcea capul spre noi.

- Ar fi dragut, i-am raspuns eu usor nesigura de ce ar trebui sa ii spun si jenata de privirile celorlalti.

- Maine seara?

 In acel moment, tocmai trecusem de Colin si Erica ce stateau imbratisati pe marginea holului. Privirea lui Colin s-a intersectat pentru o secunda cu a mea si am simtit ca ma inec.

- Julie? Ma auzi? mi-a zis Tom in timp ce imi flutura o mana in fata ochilor pe care ii holbam in gol.

- Oh, da, sigur! Maine seara ar fi perfect, i-am zis nefiind insa sigura daca asta ma intrebase acum cateva minute, cand privirile lui Colin si ale mea se intersectasera.

- Grozav! Te iau la 19:00.

 I-am zambit, iar el mi-a inapoiat cartile ca sa le pot pune in dulap. Ne-am plimbat pe coridoare, vorbind, pana cand clopotelul a sunat si a trebuit sa mergem la ore.

 Ma simteam foarte bine cu el, dar oricat de grozav ar fi parut totul, nu era. De fiecare data cand zambea, imi doream sa fie zambetul lui Colin, ori de cate ori ma atingea, imi doream ca el sa fie Colin. Il voiam pe Colin, nu pe Tom si stiam cat de gresit era asta. Pana la urma trebuia sa ii dau o sansa lui Tom. Daca nu aveam sa incerc...as fi regretat mai tarziu.

                                           ********

  La pranz, am intrat impreuna cu Tom in cantina, dar el s-a asezat la masa prietenilor lui, iar eu la masa unde statea Maya.

  M-a privit inmarmurita timp de cinci minute lungi, apoi vazand ca nu spun nimic, a rabufnit:

- Te intalnesti cu Tom Hankin?? Maine seara!??!

- Shhh! Mai incet! i-am zis eu constienta ca deja intoarse privirile unora de la o masa din apropierea noastra. Si..aaa...da. De unde stii?

- Jimmy a strigat asta in tot liceul pauza trecuta. Trebuia sa vezi ce expresie avea Erica atunci cand a auzit.

 Apoi, Maya si-a schimonosit fata incercand sa o imite pe Erica. Am ras si apoi i-am povestit cum m-a invitat.

- Wow! Sunt fericita pentru tine, dar ai grija! Stii de ce e capabila Erica atunci cand e geloasa.

 Am oftat. Da, stiam, dar cel mai tare ma enerva faptul ca ea are deja un iubit. PE COLIN! De ce mai e geloasa?!

- Ok, mersi! O sa fiu atenta, i-am raspuns eu Mayei cu un ton destul de trist.

 Apoi, privirea mea s-a plimbat prin sala intalnind-o pe cea a lui Tom, care mi-a facut cu ochiul, apoi pe cea a lui Colin, care statea singur langa usa cantinei. Privirea lui mi-a facut corpul sa tresalte mai rau ca de obicei. Parea asa...serios si..nervos. L-am vazut aruncandu-i o privire incruntata lui Tom, apoi l-am vazut cum se incrunta mai tare si isi inclesteaza pumnii, atunci cand Tom i-a raspuns cu aceeasi privire ucigatoare. Zau, daca privirile puteau ucide, ei s-ar fi omorat unul pe altul.

Simteam ca eu sunt la mijloc in chestia asta si nu imi placea. Colin are iubita si ar trebui sa stea cu ea si sa ma lase pe mine cu Tom , pentru ca sunt fata mare si stiu ce fac. Sau cel putin incerc... Un fior rece mi-a trecut pe sira spinarii cand am realizat ca daca ar trebui sa aleg vreodata pe unul dintre ei, l-as alege pe cel care are deja o iubita si de care n-ar trebui sa simt nimic. Mi-am inchis ochii strangandu-i strans timp de doua secunde, iar cand i-am deschis, Colin nu mai era acolo.

                                                          *************

  Domnul Allen, profesorul de matematica ma privea dezamagit in timp ce imi inmana testul pe care il dadusem ieri. Luasem...ei bine o nota foarte mica, cea mai mica nota pe care o luasem pana atunci. Cateva sutimi in minus si nu ar mai fi fost o nota de trecere.

  Stiam ca domnul Allen avea sa o sune pe mama, stiam ca nu se astepta la asta de la mine si stiam ca aveam de munca. Mult! Doar ca sa indrept situatia.

  Am ajuns acasa inaintea lui Colin, ca de obicei si am gasit-o pe mama in bucatarie cu telefonul in mana.

 S-a ridicat de pe scaunul pe care statea si m-a privit cu o expesie de dezamagire si ingrijorare. De parca as fi dat zece teste diferite, pe care le picasem pe toate.

- Julie, trebuie sa vorbim.