Doua saptamani

Capitolul 2

  Mi-am scos telefonul din buzunar si am sunat-o  grabita pe Maya:

- Buna! se auzi vocea ei tremuranda.

 Plansese.

- Hey, ce s-a intamplat?

- Tim...a...are deja...o..., la ultimul cuvant scancetele ei se transformara in plans,...iubita.., termina ea propozitia.

 - Poftim?!!? am intrebat-o eu naucita.

- Dupa ore, cand am iesit din scoala...l-am...vazut...cu o...fata. Se tineau de...m..m...mana.

 Maya deja nu mai putea sa mai vorbeasca.

- Trebuie sa te linistesti! Nu te mai gandi la el!

- Dar..voiam..chiar atunci cand l-am vazut cu ea..sa.., a inspirat adanc si a expirat apoi cuvintele: Eu vroiam sa il invit in oras!

 Atunci am inteles totul.

- Si chiar cand prinsesesi destul curaj, l-ai vazut cu ea.

- EXACT.

- Nu mai plange! Nu merita! Vei intalni alt baiat si totul va fi bine. Poti veni maine la mine, vedem un film, facem clatite..

- Mersi, dar cred ca am nevoie sa stau putin singura.

- In regula, nu stiam ca el inseamna atat de mult pentru tine, dar linisteste-te acum si daca mai ai nevoie de ceva, suna-ma!

- Bine! Multumesc, Julie! Esti o prietena foarte buna!

 Dupa ce am inchis, am auzit-o pe mama cand ma striga sa vin la masa.

                                              ****

 Surprinzator, puiul la rotisor al mamei era chiar gustos. Mi-am terminat portia si am asteptat docila desertul. Cand eram pregatita sa incep si cea de a 2a cupa de inghetata din bolul meu, l-am auzit pe Phil:

- Scumpo, Julie, vreau sa va anunt ceva pe amandoua.

 Eram nerabdatoare sa aflu ce, pe cand mama parea terifiata.

- Unul dintre asociatii si, de altfel, si cel mai bun prieten al meu, un om amabil, educat, de incredere, isi celebreaza 6 ani de casatorie alaturi de sotia lui. Il cheama Mark, Mark Mitchell.

- In regula, scumpule, dar ce legatura are asta cu noi? am auzit-o pe mama intrebandu-l.

- Ei bine, scumpo, ei au un fiu de varsta lui Julie, care de saptamana viitoare va frecventa acelasi liceu ca ea. Dar m-a intrebat daca in cele doua saptamani cat sunt plecati, l-am putea primi la noi.

 Mama parea naucita.

- Au incercat sa ii gaseasca un supraveghetor, dar dupa incidentul neplacut prin care au trecut ultima data, nu mai au incredere in straini si fiind mutati de curand aici, in Beverly Hills, nu au niciun alt prieten sau ruda.

 Dupa lungul discurs al lui Phil, mi-am dat seama ca el trebuie sa fie noul coleg! Grozav! Trebuie sa suport alte scene penibile de mofturi la scoala si acum exista si sansa sa locuiesc cu el timp de doua saptamani?! Superb! Absolut superb!

 L-am auzit pe Phil continuand:

- Stiu ca ar fi o problema ca fiica noastra de 16 ani sa locuiasca in aceeasi casa cu un baiat de aceeasi varsta, dar stiu si ca se pot gasi solutii. Mark ne-a ajutat foarte mult cand ne-am mutat aici si as vrea cu adevarat sa ii intorc favoarea.

- Ei bine, am auzit-o pe mama spunand, avem multe camere, iar Julie sta la etaj, putem sa il punem pe el la parter si.., scumpule, e important pentru tine, iar daca Julie e de acord, si eu sunt.

 L-am auzit pe Phil soptindu-i mamei un ''Te iubesc!'', la care mama i-a raspuns tot in soapta ''Si eu te iubesc!''.

- Deci, Julie? Esti de acord?

 In mod normal, as fi refuzat. Sa petrec atatea zile cu un baiat rasfat ar fi un cosmar, dar...pentru ei inseamna mult, asa ca am spus resemnata si sperand in gand ca nu o sa regret, prea tare.

- E ok, poate sta.

 Am zambit si m-am ridicat de la masa. Nu imi mai terminasem inghetata, dar parca pofta imi pierise total.

 Am intrat in camera mea, m-am schimbat de hainele in care fusesem imbracata la scoala si m-am asezat in pat.

 Imi luasem caietul cu schite si incepusem sa insir pe hartie forme alandala, care mai tarziu se transformasera in chipul unui baiat. Mai bine zis, doar capul, caci nu am mai apucat sa ii desenez ochii, nasul sau gura. Ciudat, dar nu simteam nevoia.

 Am pus caietul de o parte si am stins lumina. Din cate mai auzisem eu de la Phil, in timp ce urcam scarile mai devreme, aveam sa il cunosc pe Colin, caci se pare ca acesta era numele lui, maine.

 Maine..., iar firul mi s-a rupt, visele imbratisandu-ma cu bratele lor din stele si tragandu-ma in lumea lor. Lumea unde eram mereu bine venita si unde relele nu pot intra niciodata! Nu, pentru ca relele intra in cosmaruri, visele evadate. Unul dintre ele mi-a facut o vizita in toiul noptii si mi-a tulburat dulcele somn dinaintea diminetii.