Doua saptamani

Capitolul 4

Referatul meu era terminat. Nu intelegeam pentru ce ne trebuia noua sa scriem despre fotosinteza plantelor la biologie, cand noi eram la o lectie despre sistemul circulator al omului.  Dar imi facusem tema oricum. Acum, stateam cu vechiul meu caiet de schite pe genunchii ridicati, terminand desenul de seara trecuta.

 Am lasat caietul pe pat si nu puteam sa mai fac vreo miscare. Portretul baiatului arata exact precum Colin.

 Mult prea multe lucruri ciudate se intamplasera weekend-ul asta. Venirea lui Colin, faptul ca i-am visat ochii inainte macar sa il vad, portretul, erau doar cateva dintre ciudatenii. Dupa toate cele intamplate, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Maya. Nu aveam timp decat de o discutie scurta, caci mama m-ar fi chemat in curand la masa. Dar, am luat telefonul si si am sunat-o. Nu a raspuns. Al doilea apel, tot niciun raspuns. I-am lasat un mesaj la casuta vocala cum ca as vrea sa vorbesc cu ea si am mers apoi la masa, caci mama ma strigase deja.

 Pranzul fu tacut. Cateva priviri fugare intre Colin si mine, care imi dadeau fiori pe sira spinarii, cateva povestiri despre ce i-a aratat Phil lui Colin prin oras si cateva zambete din partea mamei.

 Restul zilei am stat in camera mea incercand sa dau de Maya. Incepusem sa ma ingrijorez, cand dintr-o data telefonul bazai.

- Alo! Maya!

- Hey, Jules! Scuze, dar am fost foarte ocupata.

 Vocea ei era vesela si eram apoape sigura ca zambea in timp ce-mi vorbea.

- Umm..ma asteptam sa fii trista.

- De ce? intrebase ea derutata.

- Din cauza lui...aaa...

- Oh, nu! ma intrerupse ea. O sa-ti zic la scoala. Hi, hi!

 Chicoteli?! Deja ma simteam de parca eram intr-un univers paralel.

- Si...ce s-a intmplat? m-a intrebat ea in cele din urma.

 Am rasuflat adanc si i-am povestit despre Colin. Tot.

- Woow! Nu pot sa cred ca parintii tai te-au lasat sa locuiesti cu un super tip de 16 ani de care te-ai mai si indragostit!

- CE?! Nu sunt indragostita! Deabia ca il cunosc pe Colin! am ripostat eu.

- Sigur, sigur! zise ea sarcastic. Oricum tot la asta se ajunge, a continuat ea  putand sa imi imaginez cum face cu ochiul.

- In fine, pai..deabea astept sa imi spui la scoala ce s-a intamplat de esti asa vesela.

- Eu deabea astept sa-l cunosc pe Colin! zise ea cu un ton superfericit.

                *********

 Ma pusesem in pat de vreo patruzeci de minute si desi imi era somn, nu puteam dormi. Grozav! Doua nopti de nesomn. Daca nici maine nu o sa pot dormi, o sa fiu terminata la scoala!

 Imi venea sa strig si apoi sa adorm de durere de gat. Macar as fi adormit...Ma tot roteam si rasuceam prin pat si am decis, in cele din urma, ca poate o cana cu ceai de tei ma va ajuta. M-am ridicat usor din pat si am deschis usa camerei mele. Tot holul era scaldat in intuneric, iar eu nu-mi luasem nicio sursa de lumina, ca nu cumva sa ii trezesc pe ceilalti. Oare puteau vedea lumina prin usa inchisa? Mi-am dat singura o palma usoara peste frunte criticandu-ma in gand cat de naiva pot fi.

  Paseam lent pe treptele din lemn lacuit ale scarii. Din cand in cand se auzeau cum faceau zgomot. Am luat-o inainte prin living, aproape lovindu-ma de masuta de cafea din mijlocul camerei, apoi am cotit-o la dreapta intrand in bucatarie.

 Am pipait peretele dupa intrerupator, dar nu l-am gasit. Am auzit apoi o usa deschizandu-se. Am incremenit. Daca trezisem din greseala pe cineva, aveam sa primesc un discurs moralizator lung. Pana la urma la ce ma gandisem?! Cum aveam sa imi fac ceai in liniste?! Renuntasem deja la idee si eram pregatita sa ma intorc in dormitor, cand am auzit niste pasi apropiindu-se.