Doua saptamani

Capitolul 41

Unora nu le-a aparut ultimul capitol. L-am repostat si daca nu v-a aparut, incercati sa intrati de pe altceva. Ok, sper ca l-ati citit. :-)

Timp.

El judeca totul, el decide, el iarta, el distruge, el impaca.

Timpul poate fi prieten sau dusman, dar in momentul de fata eu nu vad niciun motiv pentru care sa cred ca imi e prieten.

Mai am o luna si jumatate aici.

Asta e tot ce mi-am repetat toata ziua. La micul dejun, am incercat sa vorbesc iar cu mama- pentru ca tata era deja plecat la serviciu- dar mi-a explicat ca nu exista alta varianta si Phil si-ar putea pierde slujba daca nu facem mutarea. I-am privit ochii, cat de tristi erau, aproape la fel ca ai mei, apoi i-am observat gesturile, atat de lente, ca ale unui soldat pe punctul de a se preda. Chiar asa avea sa se termine totul?

Cu mine plecand?

Nu. Refuz sa cred ca dupa patru ani in orasul asta, dupa ce mi-am gasit intr-un final locul- alaturi de familie, prieteni si Colin- , trebuie sa renunt la tot.

- Chiar nu exista nicio sansa? vocea mea se stingea odata cu sunetele ce imi paraseau buzele.

L-am privit pe tata ducandu-si privirea in pamant, apoi ridicandu-si aceiasi ochi tristi, ca ai mamei, spre mine.

Stiam inainte sa imi dea raspunsul, ca nu. Nu mai sunt sanse.

Mi-am permis sa vars o singura lacrima inainte sa ma ridic de la masa de seara si sa plec in camera mea.

M-am gandit toata noaptea cum as putea sa le dau vestea prietenilor mei si lui Colin.

Nici macar nu stiu daca pot sa o spun fara sa incep sa plang.

Stiu ca Maya va fi distrusa si chiar ma bucur ca il are pe Tim sa o consoleze si sa fie acolo pentru ea, cand eu voi fi plecata.

Am tresarit dintr-o data cand un cerculet umed a aparut pe maneca bluzei mele.

Mi-am dus degetele pe obraji sa vad ca incepusem sa plang fara sa imi dau seama numai la gandul ca va trebui sa plec si sa imi las unica prietena adevarata pe care mi-am facut-o, in urma. Stiam ca oriunde avea sa fie noua mea casa, nu o sa reusesc niciodata sa imi fac o prietena la fel de buna ca ea.

Apoi e Colin...

Cel care m-a facut sa rad de atatea ori si care m-a facut sa ma inec in ochii lui de fiecare data.

Cel pe care il iubesc.

Sunt pe cale sa imi parasesc caminul...

Pleoapele mele au cedat tarziu in noapte si am adormit cu lacrimi sarate inca prelingandu-se pe obraji.

                                                                                    *************

- Oh, haide, Jules, fii putin ma entuziasmata! vocea subtire a Mayei se auzea rugatoare in dreapta mea, in timp ce ne plimbam impreuna pe langa zecile de magazine pentru rochii de ocazie.