Doua saptamani

Capitolul 12

  Va multumesc foarte mult pentru toate voturile si lecturile voastre! Doamne, nu credeam ca as ajunge vreodata aici cu aceasta carte. Nici nu credeam ca e suficient de buna ca sa merite sa fie publicata. VA IUBESC MUUUULT!!!! Nu va mai retin! Pa! :* <333

  

        Incepusem sa regret faptul ca ii sugerasem lui Tom un film de comedie. Acum, de fiecare data cand sala se umplea de rasete, ma simteam patetic.

  Cu Erica langa mine, care il strangea de mana pe Colin, nu ma puteam concentra la film.

  Timpul petrecut in hol, la bilete si popcorn fusese mult prea agitat.

  Erica isi tot ''scotea ghearele'' uneori la mine, alteori la Tom, iar baietii se priveau mereu incruntati. Nu mai vazusem atata tensiune intre cineva si de aceea, ma bucuram oarecum ca am intrat in sala, la film, iar toata lumea a fost obligata sa taca si sa fie atenta la imaginile ce se derulau in fata.

  Dupa ce ma zvarcolisem in scaun de vreo douazeci de ori, am decis ca ar trebui totusi sa ma bucur de film. Se pare ca hotarasem asta intr-un moment prost, caci chiar atunci protagonista se saruta cu un alt personaj.

  Mi-am intors capul si am vazut-o pe Erica cum il prinde de gat pe Colin, dar el i-a redirectionat buzele spre obrazul lui. Apoi, am simtit mana calda a lui Tom cum imi cuprindea barbia si mi-o ridica. L-am privit in ochi. Stiam ce vroia sa faca, stiam ca o va face. Buzele noastre erau la cinci centimetri distanta cand...m-am ferit.

- S-scuze. Trebuie sa iau niste aer, am zis eu cu vocea tremuranda cand deja eram in picioare, facandu-mi loc printre genunchii celorlalti spectatori.

  Am iesit din sala intunecata in holul luminat de neoane de la intrare.

  Am mers aproape tarandu-mi picioarele spre cel mai apropiat scaun si m-am asezat. Incercam sa inspir adanc sa dau apoi tot aerul afara, ca sa ma pot calma. Pulsul meu o luase razna si ma simteam de parca aveam febra. Ma uitam in continuu la podea, apoi la copacii verzi de pe trotuarul de afara. Usa din sticla de la intrare era patata intr-un colt de ceva rosu, probabil ketchup.

   De ce reactionam asa? Stiu ca ar fi fost primul meu sarut si mereu cand ma gandeam la asta aveam ceva emotii, dar niciodata n-as fi crezut ca as fi putut reactiona asa.

  L-am vazut pe Colin iesind din sala si asezandu-se pe scaunul de langa mine. Ma privea bland, mangaindu-ma pe spate.

- Hey...esti bine? Tremuri, mi-a zis el aproape soptind.

  Nici nu observasem asta. Am simtit o lacrima fierbinte ce se scurse pe obraz, aterizand pe rochie. De ce a trebuit sa reactionez asa? De ce trebuie sa distrug mereu totul cu fricile mele stupide?! Nu plangeam pentru ca Tom a incercat sa ma sarute, plangeam pentru ca l-am refuza din pura teama. Cat de idioata pot fi? As fi putut sa am primul meu sarut la o prima intalnire care era de fapt chiar draguta. Plus ca m-as fi sarutat cu Tom! Tom Hankin, cel mai popular baiat din liceu. Dar cand l-am vazut apropiindu-se si uitandu-se la buzele mele, pur si simplu n-am putut! Vroiam sa am primul meu sarut dar...cred ca nu cu el.

 Colin mi-a sters obrazul umed cu o mana si m-a tras spre pieptul sau. Era cald si puteam sa-i simt mireasma dulceaga a parfumului. Mi-am pus capul sub barbia lui, iar el plimba mana in sus si in jos pe bratul meu. Mi-am simtit pielea de gaina, iar pulsul mi s-a linistit odata cu bataile inimii. Am stat asa probabil in jur de doua minute, desi s-au simtit ca doua secunde. Cele mai linistite doua minute din viata mea. M-a tras de la pieptul lui si mi-a prins fata in palmele lui calde.

- Esti mai bine? m-a intrebat el cu voce blanda.

  Nici macar nu stiam daca el si-a dat seama de ce plangeam, dar am o impresie ca da. Am incuviintat din cap la intrebarea lui si simteam ca ma pierd iar in marea care se oglindea in ochii lui.