Doua saptamani

Capitolul 5

 - Deci, stai!! Tu si Tim sunteti impreuna?!!!? am repetat eu pentru a treia oara dupa ce Maya terminase de povestit.

 Eram rezemata de unul dintre dulapioare, in timp ce ea isi scotea niste carti din al ei.

- Da, ti-am mai spus deja de vreo trei ori! Fata aia cu care l-am vazut vineri era sora lui. Mi-a explicat sambata cand ne-am intalnit, intamplator, in parc si aia a devenit prima noastra intalnire.

- Wow, iar eu nu am fost acolo sa-mi povestesti, am zis eu indreptandu-mi trista privirea in pamant.

- Nu te invinuiesc. Ai avut un weekend...interesant cu toata venirea lui Colin, in plus nici eu nu te-am prea sunat, fiindca am petrecut tot timpul cu Tim.

 Nici nu isi imagina Maya ca weekend-ul petrecut in aceeasi casa cu Colin fusese de fapt tulburator si agitat, nu interesant. Ieri statusem toata ziua gandindu-ma la iesirea din timpul noptii. Statusem in camera mea tot timpul, evitandu-l. Nu stiu de ce, dar simteam ca trebuie sa stau departe de el. Aveam un presentiment ca numai o simpla prietenie intre noi doi, ar fi dus la ceva rau. Acum, la scoala, ma simteam, totusi, destul de prost din cauza asta, dar in momentul acela, am vrut sa uit de Colin macar pentru un minut si sa ma bucur pentru prietena mea cea mai buna.

 I-am zambit si am imbratisat-o, simtind in parul ei parfumul ei preferat.

- Pentru ce-a fost asta? a zis ea nedumerita.

- Pentru ca suntem prietene.

- Aww, zise ea dezvelindu-si dintii care puteau fi perfecti, daca cei doi din fata nu erau usor despartiti.

- Te-ai gandit ce o sa pui in Capsula Timpului?

 Atmosfera se umplu dintr-o data cu entuziasmul contagios al Mayei. Se pare totusi ca eu eram imuna.

- Nu.., nu prea. Tu?

- Eu am sa pun intr-un plic tot felul de fotografii cu scoala, colegi, profesori...

- Wow! E o idee buna. Bravo, Maya!

- Mersi! zise ea vesela. Daca vrei, putem face in grup pozele, asta daca nu o sa iti vina vreo idee pana la sfarsitul saptamanii.

- O sa ma gandesc la asta. Multumesc! Acum trebuie sa plec. Am franceza.

- Oh, da, iar eu am mate. Ne vedem dupa! zambi si fugi la ora.

 Eu mi-am luat grabita cartea si caietul din dulap si am plecat pe coridor.

 Cand dintr-o data, am dat peste un baiat care purta un tricou gri. Colin. Arata foarte bine acum ca il vedeam la lumina si nu in intunericul din sala de teatru. Parul lui era perfect aranjat, iar ochii ii sclipeau.

- Scuze! Ma grabesc sa ajung la ora, am spus sigura ca am sunat ca o idioata care nu se uita pe unde merge.

- Nu-i nimic. Si eu trebuie sa ajung la franceza.

 Doamne! Orice cuvant scos din gura lui capata alt sens!

 - Cu doamna Rain?

- Da! Oh, deci mergem impreuna? m-a intrebat el zambind.

 Am incuviintat din cap si am mers apoi unul langa altul pe coridor. Simteam ca cineva ma ridica in aer cand umarul lui il atingea pe al meu.

  Am intrat in clasa si imediat dupa ce m-am asezat in banca, iar Colin s-a asezat in stanga mea, doamna Rain a intrat si ea.

 Cu parul ei saten, mereu strans intr-un coc perfect, purta o bluza cu maneca lunga, rosie, cu un foarte mic decolteu in forma de ''V'' si o fusta neagra, pana in pamant. Stiam ca are aproape 30 de ani, dar felul in care se imbraca o facea sa para de 45 de ani.

 Si-a deschis catalogul si a facut prezenta, prezentandu-l pe Colin, nou-venitul, asa cum fiecare profesor din acea zi facuse.

                         *********

  La pranz, stateam langa Maya la masa cea mai retrasa din cantina.

 Chiar ma bucuram pentru ea si Tim, dar era deja a treia oara cand imi povestea ce au facut ei in weekend. Devenise extenuant.

  - E asa un dulce, stii...Julie! Heey! Ma asculti macar?

- Umm, da, scuze!

- Ok, sa vorbim si despre tine si Colin.

- Nu exista eu si Colin. Doar eu, si am intins mana dreapta intr-o parte, si Colin, si am intins cealalta mana in partea opusa.

- Oh, haide! Si-atunci ce sunt cu toate privirile astea din cinci in cinci minute?

 Cuvintele Mayei mi-au ajuns la urechi ca un dus cu apa rece. Nu stiam cum sa-i raspuns.

- Nu! Nu vreau sa aud asta, Erica!

- Tom, iubitule! Hai sa nu facem asta aici!

- Nu, Erica, s-a terminat! Am terminat-o!

 Tipetele lor au facut toate capetele din cantina sa se intoarca.

- Wow, am fost martorii altei despartiri ai cuplului Terica, a zis Maya amuzata.

- Da..., dar nu eram prea atenta la ce spunea.

 Ma uitam prin cantina dupa Colin. Aveam de discutat cu el. Multe.

                       ***********

 Eram la ultimul curs din ziua aceea, iar eu nu mai vorbisem cu Colin de la ora de franceza. Unde putea fi? Voiam sa vorbesc cu el, sa-l intreb ce-s cu toate privirile si zambetele astea. Stiu ca poate e doar prietenos, dar...era un subiect ce nu putea astepta pana acasa, unde mama si Phil se plimbau nestingheriti prin casa. Nu! Trebuia sa il gasesc.

 Dar acum, plimbandu-ma singura prin spatele terenului de fotbal, ma simteam stingherita, de parca toti jucatorii de pe teren se uitau la mine. M-am sprijinit de bara rece din fier din spatele tribunei si am inspirat adanc. Dintr-o data,  regretam amarnic ca nu imi luasem un pulover subtire peste maioul meu negru cu emoticonul acela de ''dead face''. 

 Simteam cum vantul ma zgarie pe picioarele goale si am comentat furioasa in gand faptul ca alesesem sa ma imbrac cu pantalonii mei scurti de blugi.  Am incercat sa ignor racoarea inserarii si am inaintat tinandu-ma de bara din fier.

 Cand am ajuns la capatul ei, eram undeva sub tribune. Nimeni de pe teren nu putea ajunge cu privirea acolo si cand mi-am intors-o eu in partea dreapta, mi-am retras-o imediat.

 Colin statea lipit de Erica, iar ea flirta cu el in toate modurile posibile. M-am aplecat usor in fata, prinzand o frantura din conversatia lor.

- Deeci...o sa...facem...proiectul..impreuna? l-a intrebat Erica, la fiecare pauza dintre cuvinte, punandu-i mana prin par sau pe brat.

- Nu stiu, Erica, nu m-am gandit la asta.

- Oh, haide! Am niste idei, care, hi hi,  ar fi geniale.

- Legate de proiect?

 Cuvintele ei la intrebarea lui Colin fusesera de data asta soptite lent la urechea lui. Am incercat sa aud mai bine, dar dupa cum se misca pe langa el, imi era clar ca nu la idei de proiect se gandea ea.

 Mi-am verificat telefonul si mai erau doar doua minute din pauza. M-am intors grabita, dar piciorul meu a lovit o doza de suc goala aruncata pe jos. Cum de nu o vazusem pana atunci?

- Heey! E cineva acolo? am auzit-o pe Erica tipand.

  Atunci, am luat-o cu adevarat la fuga, ajungand la ora cu jumatate de respiratie taiata.

 Ma vazusera??