Doua saptamani

Capitolul 1

Erau chiar acolo. In mijlocul coridorului pe care misunau elevi, poate chiar profesori din cand in cand. Dar stateau acolo, parca contopindu-se unul intr-altul.

Eu priveam oripilata la ei: Erica si Tom. Nimeni nu mai avea nevoie sa stie si numele lor de familie, caci imediat dupa ce le spuneai prenumele, toti tresareau. Erau parca regina si regele Liceului Beverly Hills. Ea, Erica Monroe, considerata cea mai frumoasa fata din liceu, era mereu imbracata in hainele ei de designer, iar aceea era una dintre zilele cand isi lasa liber parul ei auriu ca spicele de grau, drept si parca desprins din reclamele pentru produsele de par. Parintii ei erau cei mai bogati din oras, deci isi permitea sa se rasfete in fiecare vacanta, fie ea si de o saptamana, cu o calatorie prin tari exotice ale caror nume nici nu stie sa le pronunte.

El, Tom Hankin, este tipul mereu la moda, cu parul lui negru si rebel care ii sta mereu senzational. E inalt si bine facut. Genul de baiat la care orice fata ar visa.

Erica si Tom sunt impreuna dintotdeauna, dar daca ai scadea perioadele cand s-au despartit pentru ca unul dintre ei l-a inselat pe celalalt, ai ramane cu vreo 6 luni.

Au inceput sa iasa impreuna in clasa a 8-a, iar acum suntem a 10-a.

Nu puteam crede ca ei isi manifesta...afectiunea, desi e putin spus, la scoala, in fata tuturor.

Eu sunt Juliane Morris, dar toata lumea imi spune Julie. In momentele acelea eram impreuna cu prietena mea cea mai buna, Maya. Doar vorbeam, atunci cand scena celor doi incepuse. Pana si Mayei, careia ii pasa mai putin decat mie, de vedetele liceului statea acum cu ochii ei de abanos, sticlosi, holbati la cei doi. Parul ei negru, matasos, cu bucle simpatice la varfuri era dat pe spate. Ramasese intr-o pozitie nu chiar confortabila, Mana ei era pe jumatate ridicata, bratara ei aurie, subtire, din metal ajungandu-i acum la cot.

La un moment dat, Jimmy aparu de nicaieri si le facu celor doi o poza chiar cand se sarutau.

Jimmy, redactorul-sef la revista scolii, putea scoate un articol grozav in urma povestii lor.

Tom stia asta, asa ca a salutat-o inca o data pe Erica si apoi a inceput sa-l fugareasca pe coridor pe Jimmy, lasand in urma lui o rafala de vant care imi facu parul saten-auriu sa imi intre in ochi. De obicei il tin strans, caci buclele mele sunt deranjante uneori, dar se pare ca mi-am ales o zi proasta pentru a-l lasa liber.

Mi-am luat privirea de la locul unde se petrecusera toate, convinsa ca si Tom si Jimmy vor primi doua ore de detentie dupa scoala. Vrand sa zic ceva, Maya mi-a luat-o inainte:

- Nu pot sa cred! Parca se repeta aceeasi poveste in fiecare zi, a completat ea iritata. Zau ca se cred niste zei, cand de fapt sunt...

- Doar populari! i-am retezat eu vorbele inainte sa spuna vreo prostie. Sunt populari si toti ii idolatrizeaza. Daca nu faci ce fac ei, toti te considera un...

- Fraier? Da, raspunse ea in locul meu.

In momentul urmator, se auzi clopotelul sunand.

- Nuuuuuu! Avem istorie! se planse Maya. Sa mergem, altfel primim si noi doua ore ''extra'' dupa scoala.

Am dat din cap descumpanita si m-am indreptat impreuna cu Maya la ora.

Domnul Byrons era profesorul nostru de istorie pe care trebuia sa il suportam de trei ori pe saptamana. Intotdeauna se gasea cineva care sa ii joace vreo farsa care era mai tarziu pedepsita cu suspendare de la scoala timp de 3 zile.

Totusi, toti au spus ca merita. Domnul Byrons era insuportabil. A trebuit sa ii ascult povestirile, comentariile si criticile la adresa soldatilor din Al Doilea Razboi Mondial, cand noi trebuia sa invatam despre aliantele din Primul.

L-am privit cum se plimba printre banci in vesnicul sau costum si lasand in urma lui o dara de praf insesizabila si un iz de batranete. Era destul de inalt, solid, cu parul aproape sur si cu un inceput de chelie.

Cand clopotelul s-a sunat de iesire am rasuflat usurata. Inca 2 minue cu domnul Palavragesc-fara-sens si m-as fi sufocat.

- Oh, va rog, asezati-va. Am fost rugat sa va anunt ca veti avea un nou coleg de maine.

Grozav! O noua fita la liceul nostru!

- In regula, sunteti liberi!

Mi-am dat ochii peste cap si mi-am strans lucrurile asteptand-o pe Maya. La dulapioarele pe care eram nevoiti sa le folosim drept ''loc de tinut cartile'', o vedeam pe Maya ca are o privire pierduta.

- Hey, ce-ai patit? vocea mea paru destul de ingrijorata, poate de aceea Maya si-a sters expresia de pe fata si a schitat un zambet.

- Sunt bine! dar tonul ei o dadea de gol.

M-am uitat la ea cercetatoare.

- Ce s-a intamplat?

- Ok..zise ea invinsa. Il mai stii pe Tim? Tipul din fata mea, de la istorie?

- Ah, sigur! Tipu' brunetel despre care am spus eu ca seamana cu tine, in varianta unui baiat...OH, DUMNEZEULE! Iti place! am spus eu poate putin prea tare, caci un baiat putin dolofan care trecea pe langa noi, ne-a privit confuz.

- Daa..., cam de cand m-a tinut de mana la sport, sa ma apere de mingea aia. Am vorbit putin cu el atunci,..,stii..e un dulce si..si.., se opri ea stanjenita.

- Invita-l undeva! Risca! Te rog, nu vreau sa ajungi ca mine, care nici macar nu am avut vreun iubit vreodata. Tu ai mai avut, deci..RISCA! am zis eu zgaltaind-o putin.

- Ok, ai dreptate, zise ea apoi zambetul ii reveni.

Restul zilei a fost plictisitoare. Dupa istorie, urma fizica cu doamna Dikons si franceza cu doamna Rain. Dupa ultima ora, mi-am pus cartile in dulap si am plecat acasa. Am mers pe jos, caci locuiam aproape. Beverly Hills e un oras pentru pretentii, dar aici ne mutasem eu si mama mea, Sidney, dupa ce ea s-a recasatorit cu bogatul Phil acum 4 ani. Mama mea s-a despartit de tata cand aveam cinci ani si nu l-am mai vazut de atunci. Am auzit ca acum calatoreste prin Europa cu sotia lui fotomodel.

Destul de ciudat, dar mama, o femeie scunda, blonda, care nu se imbraca niciodata prea extravagant, se potriveste perfect cu Phil, un barbat inalt, amabil, cu o cariera de succes in avocatura. O face fericita pe mama, iar asta e tot ce conteaza.

Pe drum spre casa, aripile amurgului imi fluturau in fata si simteam racoarea serii. Culorile cerului se amestecau si se separau iar si iar , iar casele treceau pe langa mine lent. Am vrut sa merg mai repede, frustrandu-ma ca am 16 ani si niciun permis de conducere.

''Poate pentru ca esti prea fricoasa?!'' vocea mea launtrica ma tachina.

Am ajuns acasa si am gasit-o pe mama in imensa bucatarie, gatind.

- Buna, scumpo! Cum a fost la scoala?

- Bine, presupun, sunam plictisita.

- O sa avem pui la rotisor cu salata de fructe la desert si..

- Ce s-a intamplat cu negresele? am intrerupt-o eu, apoi am vazut o tava arsa aruncata in chiuveta.

- Um...

- Am inteles! E bine oricum!

- In regula atunci! La desert vom avea inghetata!

- Super! Te iubesc!!

Am pupat-o pe frunte si am fugit sus, pe scari, in camera mea. Mama nu era o bucatareasa excelenta, dar gasea solutii de ultim moment excelente!

- Nu uita! Cina e la 19:00!!

Am auzit-o strigand. Mai voia sa zica probabil ca Phil va ajunge putin mai tarziu azi, de aceea cinam la 19:00, dar am dedus singura asta.

Camera mea era destul de obisnuita. Peretii erau albi, dar ii impodobisem cu fotografii si postere. Nimic neobisnuit.

Pe laptopul de pe biroul meu, casuta de email palpaia. Era un mesaj de la Maya: ''Trebuie sa vb! E urgent!!''.