Doua saptamani

Capitol bonus: Pentru totdeauna

Am privit fericita in jur, parintii mei si ai lui Colin stand in jurul bradului luminat si am zambit la cat de bine se putea simti spiritul Craciunului in atmosfera.

- Mami, mami, putem sa mergem maine la nana Maya? am privit in jos la fetita de cinci anisori, cu parul balai si ochi inocenti de safir.

Obrajorii ei micuti erau usor trandafirii si am zambit si mai larg cand am privit-o cat de entuziasmata era.

- Sigur, scumpo.

Am vazut-o sarind in sus si ducandu-se langa fratele ei geaman care se jucase pana acum cu o caciulita de Mos Craciun pe care ma rugase toata saptamana sa i-o iau.

Era greu sa le rezist micutilor astia doi.

- Ethan, Ethan, ai auzit? Maine mergem la nana Maya si o sa ne putem juca iar cu Andy!! A inceput Clary sa zica razand si topaind in jurul fratelui ei.

Andy era fiul de sase ani al Mayei si al lui Tim si desi, ambii copilasi ai mei se imprietenisera cu el, stiam ca micuta Clary il placea ceva mai mult.

Ethan si-a ridicat privirea, caciulita rosie miscandu-se pe capsorul lui, facand ciucurelul alb ce semana cu un bulgare de omat, sa ii aterizeze pe frunte, si a ras.

Am vazut-o pe mama si pe Liz chemandu-i la ele sa vorbeasca despre tortul pe care si-l doreau de Craciun.

Am vazut-o pe Clary impiedicandu-se intre picioarele ei scurte, iar Ethan a ajutat-o imediat sa se ridice. Au inceput sa glumeasca cu toti cei patru bunici si am zambit pentru ca tot ce se putea simti in momentul acela in camera era iubire.

Am simtit doua brate puternice infasurandu-se in jurul meu si am zambit cand i-am simtit buzele lipindu-se de fruntea mea.

- Mergem maine la Maya si la Tim? a intrebat Colin inca tinandu-ma in brate si urmarind in acelasi timp ca si mine, cum se jucau cei doi ingerasi.

Presupun ca a auzit strigatele vesele ale lui Clary.

- Mhm, am murmurat impingandu-ma mai mult in pieptul lui cald si l-am auzit chicotind.

- Cred ca ai nostri o sa plece in curand. Stiu ca esti obosita. Poti sa te odihnesti si ii duc eu pe micuti la culcare.

- Nnnu...

M-am fortat sa imi deschid ochii, pentru ca riscam sa adorm, si am clipit des cand luminitele de la brad mi-au intrat in ochi.

- Iubire, esti obosita. Ti-am zis ca n-ar fi trebuit sa stai pana tarziu aseara.

- Nu aveam ce face. Trebuia sa termin de scris articolul pentru ca dnul Renolds a schimbat data limita si acum trebuie terminat pana luni, plus ca trebuia sa ii trimit copia de la articolul de data trecuta si-

- Muncesti prea mult, m-a interupt el, intorcandu-mi capul spre el. Ai nevoie de un concediu. E perioada Craciunului pana la urma, a zis el si stiam ca are dreptate.

Am oftat.

- Dar-

- Nt, nt, nt. Am decis. Imediat dupa ce dnul Renolds iti da concediu, ar trebui sa mergem undeva.

Mi-am arcuit sprancenele.

- Ca o vacanta?

- Mhm. Mergem macar pentru un weekend undeva impreuna cu Ethan si Clary, apoi ne intoarcem la timp acasa pentru Craciun si Revelion, ca sa il petrecem cu parintii tai si ai mei si...hm, poate ii aducem si pe Maya, Tim si pe Andy.

Am stat si m-am gandit. Chiar fusesem mult mai stresata de serviciu zilele astea si poate Colin avea dreptate. Aveam cu totii nevoie de o minivacanta.

- Ok, am zis zambind, iar el s-a aplecat sa ma sarute dulce pe buze pana sa auzim doua voci fine strigand entuziasmate dupa noi.

- Mami, tati! Uite, ninge! Ninge!

Am ras amandoi la entuziasmul ingerasilor nostri si am mers cu totii la fereastra, acolo unde se pusesera ei. Cerul era intunecat, dar se vedeau cazand de sus, fluturasi albi.

Am privit fetele micute ale copiilor mei si chipul sotului meu, auzind pe fundal vocea paintilor nostri si stiam ca asta e familia pe care mi-am dorit-o mereu.

Viata nu e un basm, dar cine spune ca nu poti sa iti faci singur propriul final fericit?