Doua saptamani

Capitolul 47

#HappyBirthdayDylanO'Brien

Colin's POV (A/N v-a fost dor, nu-i asa? ;-) )

Mi-am plimbat privirea pentru a treia oara prin multimea agitata de adolescenti, incruntandu-ma si mai mult cand am avut acelasi rezultat: nici urma de Julie.

Nu stiu ca timp trecuse de cand ma intorsesem de afara sa vorbesc cu mama la telefon, dar incepeam deja sa ma ingrijorez.

Am incercat sa o caut pe Maya prin multime si din fericire, am gasit-o mult mai usor decat credeam, stand laga masa cu sucuri, vorbind si razand langa o fata bruneta pe care nu o mai vazusem pana atunci.

Nu am stat sa ma gandesc si mi-am lasat picioarele sa ma duca in directia ei. Cand am ajuns in dreapta ei, privirea i-a picat pe mine si pe expresia- probabil ingrijorata- de pe fata mea.

- Colin, s-a intamplat ceva? a intrebat ea si am vazut fata cu care vorbea acum cateva secunde, scuzandu-se si plecand in cealalalta directie.

- Nu o gasesc pe Julie, am zis eu si oricat de calm speram sa sun, stiam ca tonul meu era agitat.

Maya m-a privit pentru o secunda, arcuindu-si ganditoare sprancenele, apoi a vorbit peste muzica din jur.

- Poate e la baie, Colin. Nu te mai panica atat.

Stiam ca ce a zis ea parea logic. De fapt, asta trebuia probabil sa fie primul lucru la care ar fi trebuit sa ma gandesc cand nu am mai gasit-o pe Julie, dar in ciuda a tuturor lucrurilor astea, panica nu a disparut.

La urma urmei, eu o cautam de mai bine de 15 minute cred si desi, stiu ca fetele stau mai mult la baie, stiam ca era normal sa se fi intors pana acum.

Maya observandu-mi neincrederea de pe chip, a oftat si m-a tras putin mai incolo de ringul zgomotos de dans, intr-un colt slab luminat al salii.

- Ok, de cat timp lipseste?

- Cam de 20 de minute, am zis nesigur.

Si-a marit ochii, gura deschizandu-se larg si lasand cuvinte grabite sa ii iasa.

- Oh, Doamne, deci poate chiar lipseste..aa..lasa-ma sa ii trimit un mesaj lui Tim. Poate a vazut-o el...

Am privit-o scotandu-si telefonul din geanta minuscula din mana stanga si cat timp butona aparatul, mi-am plimbat iar privirea prin camera. Nu am dat de nicio urma de Julie, dar in schimb, ochii mei au cazut pe Emma care intrase in sala grabita, uitandu-se in urma ei pe hol, de parca se astepta sa vina cineva din urma ei.

M-am uitat la usa ce ducea spre hol, dar n-am mai vazut pe nimeni intrand dupa ea.

Mi-am incruntat sprancenele, stiind ca ceva e neinregula cu felul roscatei de a scana incaperea.

Nu trebuia sa fie acasa, pedepsita pentru ca isi folosise tatal?

Gandurile mele au fost intrerupte brusc, atunci cand muzica din jur se opri si un sunet ascutit se auzi de pe scena, semn ca cineva voia sa vorbeasca la microfon.

Mi-am ridicat privirea, odata cu restul elevilor din sala, ca sa- l vedem pe domnul director Lenon imbracat inntr-un costum gri care il facea sa para si mai batran decat era deja, salutandu-ne si zambindu-ne exact asa cum un adult ii face unui copil.

Omul asta trebuie sa invete ca e directorul unui liceu, nu unei gradinite.

Am simtit-o pe Maya care terminase de vorbit cu Tim, se pare, tragandu-ma de brat si aducandu-ma mai aproape de scena, mormaind in acelasi timp ca ''..nici Tim nu a vazut-o, poate ar trebui sa incepem sa o cautam dupa asta''. N-am inteles la ce se referea prin asta, pana cand a fact semn spre scena si mi-am dat seama ca se refera la discurs.