Capitolul 20

19.1K 1K 74
                                        

Scuuuuze ca a durat atat!!

Am pus pe la sfarsit si un pic din Colin's POV la sugestia catorva dinte voi. Va las!! <3 LY

Cum am intrat in casa, am mers sa vorbesc cu mama. Am gasit-o in bucatarie cu Phil. I-am salutat pe amandoi si la fel a facut si Colin, pana cand eu am zis direct:

- Mama, Colin si cu mine, iesim diseara pe afara.

Wow, sunam ca o copila care iese la joaca. Spre surprinderea mea, mama si-a intors privirea spre Phil si si-au zambit reciproc cu subinteles.

- Sigur, scumpo! Dar sa nu va intoarceti tarziu!

M-am uitat surprinsa la ea pentru ca nu a pus mai multe intrebari, dar am dat din cap in acelasi timp cu Colin, apoi am fugit la mine in camera.

Mai aveam timp sa ma pregatesc, dar nici macar nu stiam cu ce sa ma imbrac! Maya imi daduse cateva sfaturi, dar inca eram nesigura.

In cele din urma, am ales sa ma imbrac cu ceva care sa ma faca sa ma simt eu insami. Stiam ca o sa fiu super emotionata la intalnire. Daca o sa port si niste haine in care nu ma simt bine, nu o sa ma ajute.

Am facut un dus rapid, lasand picurii calzi de apa sa-mi relaxeze corpul pentru zece minute. Cand am iesit, tot emotionata ma simtem, dar macar eram curata.

Am imbracat, apoi, o pereche de blugi stramti, negri, care erau preferatii mei si am decis sa ma imbrac cu un plovar subtire, largut, care era moale si placut la atingere. De obicei il lasam sa-mi alunece pe un umar, dar de data asta l-am asezat in asa fel incat o mare parte a gatului era dezgolita, dar umerii acoperiti. Ma decisesem sa iau pe deasupra o jacheta neagra, care si ea era cam subtire, dar nu ma puteam gandi la altceva ce s-ar potrivi si ar fi si gros.

Aveam in picioare tenisii mei negri, iar parul mi-l pieptanasem foarte bine, lasandu-l liber. Mi-am pus bratarile obisnuite pe maini, cerceii mei, care erau doar niste punctulete negre si nu m-am chinuit prea mult la machiaj. Mi-am dat cu parfum si apoi m-am uitat la ceas.

Era 17:24. Mai aveam in jur de jumatate de ora, deci m-am decis pur si simplu sa ma asez si sa incerc sa respir adanc de cateva ori, ca sa imi stapanesc emotiile.

Mainile mele erau reci si simteam golul asta in stomac care nu ma lasa sa respir regulat. Sper doar sa nu iasa rau. Am inceput apoi sa ma gandesc la tot felul de scenarii in care Colin vine si imi spune ca anuleaza tot, pentru ca si-a dat seama ca de fapt nu ma place sau poate se razgandeste pentru ca cine stie ce am facut gresit.

M-am ridicat din pat, incercand sa scutur toate gandurile astea negative. Cand m-am uitat la ceas, era 17:51.

Am stat atata timp doar imaginandu-mi chestii? ''Wow, Julie, esti incredibila. Te rog, nota sarcasmul.''.

Nu-i timpul pentru consciinte enervante. Am mers si mi-am dat inca o data cu parfum, apoi mi-am luat telefonul si l-am pus in buzunar.

Am iesit repede din camera si am coborat scarile, gasindu-l pe Colin deja in pragul lor. Si-a ridicat privirea spre mine si gura i-a ramas intredeschisa pentru o secunda, apoi si-a muscat rapid buza. Am zambit sfioasa, apoi am strigat spre mama ca plecam, inainte sa iesim pe usa.

********

- Deci, unde mergem? am intrebat eu pentru a sasea oara de cand ne plimbam de mana pe strada.

Colin a ras, facand sa-i apara gropitele alea adorabile si a scuturat din cap.

- O sa vezi, a zis el zambind larg, aplecandu-se si sarutandu-ma bland pe cap.

Am oftat invinsa.

*****Colin's POV*****

A oftat invinsa si zambetul mi s-a marit instantaneu. E asa draguta, fara macar sa incerce.Orice ar face, ramane draguta.

Nu e prima fata cu care ies. Asta e sigur, dar e prima fata care mi-a atras cu adevarat atentia. Doar prin gesturile ei si felul ei adorabil de a fi. E asa inocenta si totusi e ceva inauntrul ei. Ceva ce o face sa iasa in evidenta. Felul cum ii sclipesc ochii de fiecare data cand zambeste, iar atunci cand e trista e atat de evident numai uitandu-te in ochii ei. Sau cum isi musca buza cand e emotionata...Buzele alea toxice care dau dependenta.

Daca ar fi dupa mine, as tine-o mereu in casa doar ca sa o pot vedea, auzi si saruta tot timpul.

''Doamne, Colin, suni ca un psihopat!''

Poate, dar...ugh! E asa draguta ca doare! Si ma intristeaza atat de tare gandul ca peste cateva zile va trebui sa ma mut in propria casa pentru ca parintii mei se intorc din vacanta.

Gandul ca nu o sa pot sa o vad in fiecare dimineata, imi da un sentiment de gol in stomac.

- Um, Colin? vocea ei gingasa imi rupse firul gandurilor.

- Da? am intrebat-o uitandu-ma in jos la ea si zambindu-i.

- De ce am ajuns pe plaja? a intrebat ea confuza si m-a facut pe mine sa-mi ridic privirea si sa dau cu ochii de marea linistita din departare.

Nici nu mi-am dat seama ca ajunsesem deja. Faptul ca doar gandindu-ma la ea, pierd notiunea timpului, ma sperie.

O adusesem la plaja pentru ca aici organizasem intalnirea: un picnic intr-un loc mai retras, dupa niste stanci pe care il descoperisem cand Phil mi-a oferit turul orasului in prima zi cand ma mutasem aici.

Am zambit instantaneu si am privit-o uitandu-se usor confuza la inceput, apoi a zambit si ea. Stiu ca nu erau sanse prea mari sa ii intre nisip in tenisi, dar orice scuza sa o iau in brate era buna, asa ca asta am si facut.

Am ridicat-o de la pamant si am carat-o in brate pana in locul unde se afla picnicul. Cand am asezat-o pe patura, avea gura intredeschisa privind cele doua lumanari parfumate pe care le aprinsese Tim cu putin timp inainte. Ce-i drept, fara ajutorul lui n-as fi reusit. El a adus si a asezat patura si gustarile de la picnic exact cum ii spusesem eu.

Trecusera cateva secunde bune, timp in care ea nu spusese nimic si incepusem deja sa ma ingrijorez. Chiar cand voiam sa o intreb daca am facut ceva nepotrivit, am simtit-o aruncandu-se si punandu-si bratele micute in jurul gatului meu.

Am rasuflat usurat si am strans-o la piept, inhalandu-i mirosul dulce.

Am stat asa o vreme, apoi ne-am desprins din imbratisare.

Zambetul ei dulce, pe care am ajuns sa il ador, era acum tot ce aveam nevoie.

Scuze daca v-am dezamagit cu Colin's POV, adica promit ca o sa fie scris mai bine in viitor, dar acum a fost prima data si am nevoie sa ma obisnuiesc. Va iubesc pe toti si ne auzim data viitoare! <3

Doua saptamaniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum