!!!!!!!!! 23.12.2014- #1 Fictiune adolescenti !!!!!!!!!!!!
VREAU SA VA MULTUMESC DOAR PENTRU TOT CE ATI FACUT PENTRU ACEASTA CARTE! FARA VOI NU AS FI AJUNS AICI!! NICI NU STITI CUM AM REACTIONAT CAND AM VAZUT CA SUNT #1!! PUR SI SIMPLU AM INCEPUT SA TIP SI SA SAR PRIN CAMERA!!!!!!!!!!!!!!!!!!! INCA IMI MAI TREMURA MAINILE!!! VA IUBESC!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Stateam in fata lui, emotiile crescandu-mi din ce in ce mai repede.
Eram intr-o sala de clasa goala. Cred ca era de biologie, dar chiar nu-mi pasa acum. In momentul acela, voiam doar sa stiu de ce m-a chemat Colin aici.
Stateam in fata catedrei, el rezemat de ea. Dupa un minut care mi s-a parut o eternitate, l-am auzit spunand:
- Um, nu stiu cum sa incep...
Pulsul imi crescu, iar mainile mele erau reci.
- Am vazut azi privirile Ericai si ale lui Tom, a zis el si am putut simti dispretul mai ales cand a zis numele lui Tom.
Am dat din cap sa continue pentru ca inca nu intelegeam.
- Eu...voiam doar sa stiu... ca nu te-au afectat.
M-am incruntat in semn ca eram confuza.
- Nu stiu daca te deranjeaza ceea ce avem noi, a zis el si a gesticulat in spatiul liber dintre noi doi.
- Colin, nu ma intereseaza ce cred ceilalti.
Fata lui s-a luminat
- Dar, am continuat eu si am vazut cred ca teama sclipind in ochii lui superbi, nici macar nu stiu... ce e asta, am zis gesticuland la fel cum a facut el mai devreme.
Si-a coborat privirea si l-am vazut apropiindu-se de mine, pregatit sa ma prinda de talie, cand clopotelul a sunat.
Am iesit amandoi de acolo, fara vreun alt cuvant si ne-am indreptat fiecare la ora lui.
***********
Deabia ca mai scosesem vreun cuvant toata ziua. Nu eram suparata pe Colin si speram ca nici el sa nu fie suparat pe mine. Nu fusese o cearta discutia de la pranz.
Dar oricat de mult imi doream sa o dau uitarii, sa merg la el si sa-l intreb daca suntem ok, nu puteam. Cuvintele pe care le-am spus in sala aceea goala de clasa nu puteau fi mai adevarate.
Ce eram eu si Colin? Ne sarutasem de cateva ori, sigur, dar atat. El nu mi-a cerut sa-i fiu iubita, nu mi-a spus ca ma place. Nimic.
Chiar ma intrista gandul ca weekend-ul asta cu el a fost doar o joaca pentru el, doar o ''scapare'' din cauza prea multor hormoni.
Simteam cum mi se formeaza un gol in stomac, in timp ce ma holbam la varfurile picioarelor mele care se indreptau spre casa. Colin era langa mine, in stanga mea, mai tacut ca niciodata.
Uram asta! Uram tacerea asta! De ce nu putea pur si simplu unul dintre noi sa spuna ceva. Orice!
Am oftat si asta l-a facut pe Colin sa-si indrepte privirea in jos, spre mine.
- Putem, te rog, sa vorbim despre ce s-a intamplat azi? am intrebat eu putin enervata, dar mai mult obosita din cauza atator ganduri negative.
A dat din cap si am ajuns in fata casei, pregatiti sa mergem in camera mea sa vorbim, cand mama a iesit din bucatarie cu un zambet imens pe fata si se indrepta vesela spre noi.
CITEȘTI
Doua saptamani
Hayran KurguCe faci atunci cand afli ca trebuie sa locuiesti timp de doua saptamani cu un baiat pe care nu il cunosti? Ei bine, prin asta trebuie sa treaca Julie, dar atunci cand descopera ca nu e tocmai baiatul rasfatat la care se astepta, totul ia o alta int...
