Doua saptamani

Capitolul 23

***********Julie's POV*********

Nu imi venea sa cred. Nu trecuse nici macar o saptamana si deja se dusese la alta?

Am simtit lacrimile cum incep sa se scurga pe obraji in timp ce mi-am inchis ochii, ca sa nu mai urmaresc scena din fata mea. Sunt destul de sigura ca pe roscata o cheama Emma, dar nu puteam sa imi amintesc in momentul acela unde am mai vazut-o.

Nu pot sa cred ca am fost atat de proasta incat sa il cred!!

Mi-am scuturat capul si am inceput sa fug spre casa. Vantul rece imi ranea obrajii fierbinti de la plans si imi simteam gatul arzand, dar nu-mi pasa. Tot ce voiam acum era sa ajung acasa si sa ma inchid in camera mea sa pot sa plang in liniste.

Ce rost ar fi avut sa merg la ei acolo. Era clar ca el nu ma considera iubita lui si n-as fi facut decat sa ma umilesc singura, iar ei sa-mi rada in fata. Probabil as fi inceput sa plang in fata lor, ceea ce m-ar fi facut sa ma simt si mai rau.

Cand am ajuns in casa, am fugit direct spre scari, ignorand-o pe mama si incuindu-ma in camera.

- Julie? Julie? vocea mamei rasuna de pe partea cealalta a usii.

Eram ghemuita pe podea, cu genunchii la piept si am incercat sa ma calmez atat cat sa ii pot raspunde fara sa para ca plang.

- M-mama, am inceput eu cu voce slaba, dar am incercat apoi sa vorbesc mai tare, sunt obosita. O sa m-ma culc direct! am zis eu strangandu-mi mai tare genunchii la piept.

- Scumpo, dar nu pari bine. Esti sigur-

- Da! am intrerupt-o eu pentru ca tot ce voiam atunci era sa fiu singura.

Am auzit-o oftand.

- Hmm...bine, a zis ea si i-am auzit pasii indepartandu-se, eu incepand iarasi sa plang fara sunet.

In cele din urma, am adormit.

***********Colin's POV************

Speram ca Julie sa isi dea seama ca eu ii scrisesem biletelul.

Voiam ca asta sa fie a doua noastra intalnire si desi nu ne cunoastem de foarte mult timp, vreau sa-i cer sa fim impreuna, oficial.

Aveam totul pregatit si imediat ce clopotelul de iesire de la ultima ora a sunat, m-am grabit spre parc. Un minut mai tarziu, dupa ce ajunsesem, o fata roscata pe care cred ca o mai vazusem pe la scoala, a aparut de nicaieri.

Parea agitata. De parca alergase pana aici.

- Te rog, vino! Am nevoie de ajutorul tau! aproape ca a strigat ea si m-a prins brusc de brat.

Cum de are atata forta in ea?!

- Ce? Stai! Opreste-te! Ce s-a intamplat?! am incercat eu sa o opresc si sa-i desprind degetele de pe bratul meu dar si-a infipt unghiile alea false atat de bine, incat sunt sigur ca o sa lase urma.

- Vino!Vino! tot tipa ea, tarandu-ma pe mine afara din parc.

Ok, orice ''problema'' ar fi avut nebuna asta, n-aveam timp sa o ajut. Pana la urma, de ce tocmai eu? Cine vine intr-un parc parasit, unde se presupune ca nu e nimeni, pentru ajutor? Julie o sa soseasca in curand, daca nu a sosit deja si nu vreau sa nu ma gaseasca acolo din cauza unei fete, care sincer, imi aducea vag aminte de Erica.

Purta haine asemanatoare si imi aduc aminte ca am vazut-o mai devreme cand alergam pe hol,spre iesire, ca sa ma indrept spre parc, dandu-i o hartiuta Ericai, asemanatoare cu cea pe care i-o dadusem eu lui Julie.

Izbitor de asemanatoare.

Stiam ca sunt prietene...si ah, da! O mai vazusem saptamana trecuta, cand ne-am strans cu totii in sala de teatru pentru anunt. Era fata care ii tot facea semn lui Julie sa taca.

Pana sa-mi dau seama, nebuna m-a tarat pe o trecere de pietoni si chiar cand am traversat, i-am luat mainile de pe mine, bruscand-o poate putin prea tare, dar chiar ma enerva.

Imediat ce am vazut ca mi-a dat drumul, am dat sa plec, dar m-a prins brusc de tricou si si-a izbit buzele de ale mele.

Ce naiba?! Tacanita ma tinea strans de tricou, dar am impins-o de pe mine.

- Ce naiba a fost asta?! am tipat eu la ea, dar fix dupa, telefonul mi-a sunat si roscata a plecat imediat.

Habar n-am ce-a fost asta, dar nu mi-a placut si nu stiu de ce, dar toata situatia asta mi se pare cusuta cu ata alba.

Am raspuns la telefon in timp ce ma grabeam spre parc.

Phil ma suna si asta m-a facut si mai confuz decat eram deja.

- Alo?

- Alo, Colin! Vino acasa urgent. E legat de parintii tai! vocea lui parea grabita si ingrijorata.

Ok, deci ziua asta poate sa devina mai intortocheata?!

- Ok, dar Julie-

- Julie a ajuns chiar acum.

Stai, ce?

- O-ok. Ajung imediat!

Si cu asta am inchis.

Cand am ajuns, am intrat imediat in casa, unde l-am gasit pe Phil si pe Sidney (asa o chema pe mama lui Julie, in caz ca ati uitat) stand ingrijorati la masa din bucatarie. Dar nici urma de Julie.

Cand m-au vazut intrand, au sarit imediat de pe scaune si prima care a vorbit a fost Sidney. Si nu mi-a placut tonul ei. Era fix tonul ala pe care il foloseau adultii inainte de o veste proasta.

- Scumpule, ia loc! a zis ea.

Am asculatat-o pentru ca voiam doar sa terminam odata cu asta sa pot sa merg sa vorbesc cu Julie si sa aflu ce s-a intamplat mai devreme cu ea.

Oricum, ce se putea intampla cu parintii mei? Probabil doar si-au lungit vacanta sau ceva de genu'.

- Colin, a inceput sa-mi spuna Phil, parintii tai voiau sa-ti faca o surpriza si sa vina mai devreme din vacanta, a zis el.

Oh, deci asta era. Si atunci de ce toata lumea are fetele astea?

- Dar..., a continuat Sidney.

- Erau pe drum spre casa noastra si...

- Scumpule...

Ok, ce-s cu toate pauzele astea? Deja incep sa ma agit.

- Parintii tai au avut un accident de masina, a continuat mama lui Julie facandu-ma pe mine sa sar de pe scaun.

Ochii imi erau mariti si nu am putut sa scot decat un tremurat:

- Ce?!