Doua saptamani

Capitolul 7

- Intra.

 Asta a si facut, asezandu-se langa mine in pat. Daca se mai apropia cu inca zece centimetri, sunt sigura ca mi-ar fi putut simti bataile inimii. Nu stiu de ce avea efectul asta asupra mea.

- Cauti idei pentru Capsula Timpului?

 Cum si-a dat seama?! Adica puteam face o mie alte lucruri cu acel caiet.

- Mda..zic eu usor trista.

- Vad ca nu ai nicio idee, si a facut un semn spre caietul a carui pagina era goala.

- E destul de greu sa ma concentrez..

- Da? De ce?

 Ma privea direct in ochi si puteam sa jur ca acum o secunda distanta dintre noi era mai mare.

- Eu...mie...f-frica la testul la matematica de miercuri, ma balbai eu.

- Oh, da. Am auzit ca o sa fie destul de greu.

 Am incuviintat absent din cap.

- Ai vrea sa invatam impreuna? Am inteles ca te pricepi destul de bine la matematica.

- De ce nu inveti cu Erica? am zis eu vocea devenindu-mi fara sa vreau dura.

- Poftim?! zise el sincer derutat.

 Imi scapase fara sa vreau. Trebuia sa repar gafa. Avea acum o incruntatura usoara pe frunte.

- Adicaaa...am auzit ca lucrati impreuna la proiectul pentru Capsula Timpului. Poate puteti si sa invatati impreuna. Deveniti prieteni, poate..m-mai mult..

 Se uita la mine naucit.

- Jules..da, mi-a propus sa lucram la proiectul pentru Capsula, dar atat.

 ''A propus''?!? Mai degraba a sarit pe tine, apoi te-a intrebat.

- Oricum, am refuzat-o.

- Da?! am intrebat dezorientata si cu un zambet pe care stiu ca nu ar fi trebuit sa il am.

- Da. Eu aveam alta idee.

  Eram mai relaxata acum. Asta inseamna ca nu simte nimic pentru Erica. Dar asta nu o sa o impiedice pe ea sa mai incerce.

- Incredibil! aproape ca strig eu din senin. Toata lumea a gasit intr-o singura zi o idee pentru Capsula! Eu nu!! am zis eu amuzata de propria mea reactie copilaroasa.

  El a ras si m-a privit  apoi cu acei ochi albastri superbi.

- Vrei sa lucram impreuna?

 Ce?!?! Colin Mitchell, noul elev de la Liceul Beverly Hills, dupa care toate fetele sunt topite, tocmai a refuzat-o pe cea mai frumoasa tipa din liceu, dar ma intreaba pe mine? Era cumva un vis? Daca da, nu ma treziti, va rog!!

- Julie? M-ai auzit?

- Ummm, da, te-am auzit, am zis eu dupa ce el ma rupse din gandurile mele.

- Deci, ce parere ai?

- Da, cred ca ar fi grozav.

- Super! Putem sa vorbim maine despre asta si...cum ramane cu prima mea intrebare? Daca vrei sa invatam impreuna pentru test?

- Oh...ok.

- Minunat! Vorbim maine, atunci. Noapte buna!

 S-a aplecat si i-am simtit buzele cum imi atingeau usor obrazul. Simteam ca ard si ca tot oxigenul din aer disparuse instantaeu.

- N-noapte buna!

 Am incercat eu sa spun si sa respir in acelasi timp, caci da, in momentul ala, imi era destul de greu.