Gamble on souls

Capitolul 36.

"A început."
★

–Vreau ochi și urechi peste tot. Nyssa, vreau să știu fiecare mișcare!

–Imediat, șefa!

   Nyssa încuviințează scurt și dispare printre rafturile înalte ale depozitului. O urmăresc câteva clipe cum își lipește telefonul de ureche și începe să împartă ordine.

Îmi mut apoi atenția spre ceilalți doi rămași lângă mine.

–Oamenii lui ce știu?

   Kyle și Emmet fac schimb de priviri.

   –Deocamdată nimeni nu știe nimic. Răspunde fratele meu. Toată lumea așteaptă următorul ordin. Dar... e liniște.

Emmet pufnește nervos și își trece mâna prin păr mai brusc decât își dă seama.

   –Prea liniște. Crezi că știe?

Îl studiez câteva secunde. Frica i se citește atât de clar pe chip, încât aproape că mă doare s-o văd.

–Emmet, liniștește-te! Vocea îmi rămâne calmă, dar suficient de fermă încât să-l oprească din spirala în care intrase.

Inspiră adânc, încuviințează mecanic și se retrage spre masa din spatele lui, prefăcându-se că verifică armele.

–Kyle, sună-l pe Alek. El poate știe ceva.

   Fratele meu nu pune nicio întrebare. Scoate telefonul din buzunar și începe să formeze numărul. Nici nu apucă să ducă mobilul la ureche. O bubuitură puternică răsună prin depozit, urmată imediat de un geamăt de durere. Toate privirile se întorc instinctiv spre ringul improvizat din capătul halei.

–Hei! Ai trișat! Caleb își freacă umărul și o arată acuzator cu degetul pe adversara lui.

Tisha își rotește ochii și îl apucă de braț, ridicându-l fără efort de pe podea.

–Și? Nu există reguli în Infern.

   Băiatul mormăie ceva printre dinți, încă bosumflat. Nu-mi pot opri un zâmbet.

Unii dintre băieți aleseseră deja să devină periculoși. De-acum era responsabilitatea noastră să-i învățăm cum.

–Hei, Tish! Ridic puțin vocea. Fără oase rupte!

   Ea ridică două degete într-un salut ironic și îmi face cu ochiul.

Îmi sprijin șoldul de masa metalică și mă uit din nou la Caleb.

   –Iar tu... Îi fac semn cu bărbia. Nu mai ezita. Crede-mă, n-o să-i provoci prea multe daune.

   Caleb se uită nesigur spre adversara lui. Tisha îi răspunde cu un zâmbet care nu promite nimic bun.

Îmi vine să râd. Era amuzant cum băieții încă se temeau că le-ar putea răni. Dacă știau prin ce trecuseră femeile astea ca să ajungă aici, înțelegeau repede că pericolul nu era pentru ele.

–Da, șefa... Spune Caleb, înghițind în sec.

–Hm... Șefa. Vocea lui Xander răsună chiar în spatele meu. Îmi place cum sună.

Înainte să apuc să mă întorc, își strecoară brațele în jurul taliei mele și mă trage ușor spre el. Spatele mi se lipește de pieptul lui, iar căldura trupului său îmi smulge, fără voia mea, un zâmbet.

   –Serios?

   Îmi întorc capul suficient cât să-i întâlnesc privirea. Ochii îi coboară pentru o clipă spre buzele mele.