Gamble on souls

Capitolul 36.

"A început!"
★

–Vreau ochi și urechi peste tot. Nyssa, vreau să știu fiecare mișcare!

–Imediat, șefa!

   Nyssa a dispărut printre rafturile înalte ale depozitului, telefonul lipit de ureche, în timp ce transmitea ordinele mai departe.

   M-am întors spre ceilalți doi rămași lângă mine.

–Oamenii lui ce știu?

   Kyle și Emmet au făcut schimb de priviri.

   –Deocamdată nimeni nu știe nimic. A răspuns fratele meu. Toată lumea așteaptă următorul ordin. Dar e liniște.

   –Prea liniște! Emmet a pufnit nervos, trecându-și mâna prin păr mai brusc decât era nevoie. Crezi că știe?

   L-am studiat câteva secunde. Frica i se citea pe față atât de clar încât era aproape dureroasă.

–Emmet, liniștește-te! Vocea mea a fost calmă, dar suficient de fermă încât să-l oprească.

   A clipit de câteva ori, a încuviințat mecanic și s-a îndreptat spre masa din spatele lui, prefăcându-se că verifică armele.

–Kyle, sună-l pe Alek. El poate știe ceva.

   Fără să pună întrebări, a scos telefonul din buzunar. Exact în momentul în care a început să formeze numărul, o bubuitură puternică a răsunat în depozit, urmată imediat de un geamăt de durere.

   M-am întors instinctiv spre ringul improvizat.

–Hei! Ai trișat! Puștiul a strigat mânios, arătând cu degetul spre una dintre fete.

Unii dintre ei aleseseră să devină periculoși. Era de datoria noastră să-i învățăm cum.

–Și? Nu există reguli în Infern. L-a mustrat Tisha, apucându-l de braț și ridicându-l de pe podea.

   Băiatul a mormăit ceva printre dinți, frecându-și umărul lovit.

–Hei, Tish, fără oase rupte! Am strigat.

   Ea a ridicat două degete într-un salut ironic și a rânjit viclean, făcându-mi cu ochiul.

   –Și, Caleb, nu mai ezita. Am adăugat, sprijinindu-mă de masa de metal. Crede-mă, nu o să-i provoci prea multe daune!

   Caleb s-a uitat nesigur spre adversara lui, iar fata i-a răspuns cu un zâmbet care nu promitea nimic bun.

   Era amuzant cum băieții încă își făceau griji că le-ar putea răni. Femeile astea erau atât de bine antrenate și fioroase încât până și Xander le privea uneori cu prudență.

–Da, șefa! Caleb a înghițit în sec.

–Hm! Șefa... îmi place cum sună! Vocea lui Xander a venit chiar din spatele meu.

   Logodnicul meu m-a prins de talie, lipindu-se de mine, iar brațele lui s-au strâns în jurul meu cu o familiaritate care încă reușea să-mi ridice pulsul.

   –Serios?

   Privirea lui a coborât o secundă spre buzele mele.

   –Foarte serios.

L-am prins de tricou și l-am tras spre mine, sărutându-l fără grabă, ca și cum pentru câteva secunde nimic altceva nu mai conta.

Degetele lui s-au strâns pe talia mea, apropiindu-mă și mai mult, iar lumea din jur a dispărut complet. Pentru o clipă... doar noi doi.