Gamble on souls

Capitolul 35.

"Zeke v-a învățat să supraviețuiți. Eu vă pot învăța să trăiți."
★

Împing ușa grea a depozitului și pășesc înăuntru fără să-mi încetinesc ritmul. Pașii fetelor răsună în urma mea, apăsați și perfect sincronizați. Ecoul lor se lovește de pereții halei, iar zgomotul e suficient cât să oprească toate conversațiile. Zeci de capete se întorc spre noi.

Îmi plimb privirea peste oamenii lui Klaus, apoi îl caut instinctiv pe Xander. Îl găsesc în mijlocul halei, înconjurat de ceilalți. Stă nemișcat, cu maxilarul încleștat și privirea lipită de mine, de parcă are de gând să-mi ceară socoteală pentru fiecare secundă în care am dispărut. Perfect!

Un surâs îmi atinge colțul gurii.

    –Am adus cavaleria! Îmi întorc ușor capul spre femeile din spatele meu, apoi mă întorc din nou la el. Sper că nu te superi!

–Starr! Glasul lui răsună amenințător în toată hala.

Știam că dispariția mea avea să-l scoată din sărite. Și sunt convinsă că nici Klaus nu fusese prea blând cu el în ultimele ore. Dar reacția lui îmi depășește așteptările. I se citește pe chip și în felul în care înaintează spre mine.

–Ai face bine să ai o explicație a dracului de bună!

   În spatele meu aud pașii fetelor.
Fără să fie nevoie să le spun ceva, se așază imediat de-o parte și de alta a mea, intrând în gardă. Îl urmăresc pe Xander cu atenție. Îi văd furia. Și o văd și ele.

Niciuna nu bănuiește însă că bărbatul care se apropie de noi, gata parcă să mă sfâșie, este și logodnicul meu.

Privirea lui alunecă peste ele ca un animal care își urmărește următoarea pradă.

Face un pas spre mine, dar în aceeași clipă, fetele se mișcă instinctiv și se așază în fața mea, formând un zid.

Xander se oprește, iar maxilarul i se încleștează și mai tare. Oh... asta avea să-l enerveze și mai rău.

   –E ok. Ridic o mână. El e cu mine! Mă strecor printre ele și mă apropii de Xander.

O venă îi pulsează periculos în tâmplă și nici acum nu-și ia ochii de fete.

   –Ai dispărut! Face încă un pas. Mi-ai blocat apelurile. Klaus mă minte ca pe ultimul prost de trei ore. Și tu intri pe ușă cu o mică armată și un zâmbet?!

   –Cam așa ceva! Surâd.

   –Spune-mi că nu te-ai dus acolo singură!

   –Am fost cu Rayia.

   Sper pentru o clipă că informația o să-l liniștească. Dar obțin exact efectul opus.

   –La dracu, Starr! Tună atât de tare, încât fetele reacționează instinctiv.

Într-o singură mișcare, armele se ridică spre el. Metalul răsună scurt în liniștea depozitului și, pentru o fracțiune de secundă, nimeni nu mai respiră. În alte circumstanțe, scena mi s-ar fi părut chiar amuzantă. Acum însă... simt pericolul plutind în aer.

   –Important e că am reușit. Îmi înfășor brațele în jurul gâtului lui, încercând să-i risipesc măcar o parte din furie.

În același timp, le fac fetelor un semn discret să lase armele jos. După câteva clipe de ezitare, țevile încep să coboare. Mă concentrez din nou asupra lui Xander, care încă e încordat. Îi simt respirația grea și maxilarul încleștat. Nu eram deloc sigură cât autocontrol îi mai rămăsese.