Capitolul 35.

347 57 4
                                        


"Zeke v-a învățat să supraviețuiți. Eu vă pot învăța să trăiți."

   Am împins ușa grea a depozitului și am pășit înăuntru fără să încetinesc. Pașii fetelor răsunau în urma mea, sincronizați. În clipa în care am intrat, conversațiile s-au oprit și toate capetele s-au întors.

   Privirea mea l-a căutat imediat pe Xander. L-am găsit în mijlocul halei, înconjurat de alți bărbați. Stătea nemișcat, cu maxilarul încleștat și ochii fixați pe mine de parcă urma să-mi ceară socoteală pentru fiecare secundă în care dispărusem. Perfect!

  –Am adus cavaleria! Sper că nu te superi!

   –Starr! Glasul lui a răsunat amenințător în hală.

   Știam că dispariția mea bruscă avea să-l scoată din sărite și sunt sigură că nici Klaus nu fusese prea blând cu el. Dar reacția lui îmi depășea așteptările. Se vedea clar pe chipul lui.

   –Ai face bine să ai o explicație a dracului de bună!

În spatele meu, s-au auzit pașii fetelor. S-au poziționat imediat lângă mine, intrând în defensivă. Semn că și ele îi vedeau furia fără niciun dubiu. Niciuna nu bănuia însă că bărbatul fioros care se apropia de mine și părea gata să mă rupă în bucăți era și logodnicul meu.

   Privirea lui a trecut peste ele ca un scanner. A vrut să facă un pas spre mine, dar ele s-au poziționat instant în fața mea ca un scut și Xander s-a blocat. Oh! Asta avea să-l înfurie și mai tare, cu siguranță!

–E ok. El e cu mine! Le-am transmis și am pornit spre el.

O venă îi pulsa periculos în tâmplă. Nu și-a mutat privirea de pe ele nici când m-am apropiat. Le analiza. Le memora.

–Ai dispărut! Mi-ai blocat apelurile! Klaus mă minte ca pe prost de trei ore! Și tu intri pe ușă cu o mică armată și un zâmbet?!

–Cam așa ceva!

–Spune-mi că nu te-ai dus acolo singură!

–Am fost cu Rayia.

Speram ca informația asta să îl mai liniștească puțin, dar cred că a făcut exact opusul.

–La dracu, Starr! A tunat nervos și armele s-au ridicat în direcția lui.

   Metalul a făcut clicuri scurte în tăcerea depozitului. În alte circumstanțe, situația mi s-ar fi părut chiar amuzantă, dar simțeam pericolul în aer.

–Important e că am reușit. Mi-am înfășurat brațele după gâtul lui, încercând să-i distrag atenția.

   În același timp, le-am făcut fetelor un semn subtil să se liniștească.
Nu eram sigură cât autocontrol mai avea logodnicul meu.

–Cum?

–Le-am făcut o ofertă.

–Oh, da? Care? M-a întrebat ironic.

–Libertate.

A râs scurt, fără umor. Dar am încremenit când am privit în spatele lui și, dintre toate persoanele, fratele meu se afla în mulțimea de oameni.

–Oh, nu! V-ați pierdut complet mințile? Klaus! Xander! De data asta, eu am răbufnit, pornind furioasă spre Kyle.

–Starr... lasă-mă să-ți explic! S-a dat precaut doi pași în spate.

–Ky, jur că dacă într-o oră nu ești într-un avion cât mai departe de Miami, te strâng de gât!

   –Pot ajuta.

Gamble on soulsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum