Usa

7.1K 271 8
                                    

Exista momente in viata cand zici nu,  gata, s-a terminat...dar apoi te uiti inapoi in spate si te intorci la ce te-a ranit.  Nu stim de ce facem asta. Nu stim daca  o facem doar pentru ca   chiar nu avem puterea de a trece peste sau doar pentru ca suferinta este o placere sau doar daca ne face placere aceea iubire masochista.

Poate ca   aceasta iubire masochista  este motivul. Si nu poate ci sigur asta e motivul. Deoarece inima nu are legi inima nu este rationala precum creierul. Inima simte. Inima nu gandeste. Inima simte si face. Ea e libera precum pasarea cerului. Ea nu poate fi imblanzita precum  un cal. 

Mereu am suspinat dupa mangaierile, saruturile, imbratisarile lor. A baietiilor ce ne-au facut inima sa  bata mai repede. A baietiilor ce ii visam in fiecare noapte. De aceea trec peste si iert de aceea ma intorc mereu la cel dupa care suspin. A iubi nu este o rusine. A extermina iubirea e o rusine.  A ierta e omeneste e ceva firesc deoarece greseala este ceva firesc. 

-Ingerule la ce te gandesti? Ma intrerupe Harry din sirul gandurilor mele

-La nimic... ii raspund eu sec

-Ingerule stiu ca inca esti suparata pe mine stiu dar ai sa vezi ca...

-Da, da Harry stiu ce vrei sa imi zici. Il intrerup eu. Stiu ca acum sunt cam misogina dar o merita cu varf si indesat

-Deci esti curioasa sa vezi surpiza? Ma intreaba Harry zambitor

-Da...chiar sunt. Ii raspund eu iar sec. Chiar daca pe interior simt ca am sa pleznesc de emotie nu ii dau aceasta satisfactie. Inca am sa il pedepsesc. Sunt curioasa sa aflu ce contine aceasta surpiza. Adica Harry m-ia dat un indiciu. Animalul lui de companie. Eu cred ca vrea sa imi daruiasca un catel. Si daca e asta deabia astept sa il primeac. Ador animalele.

-Ingerule! Anais! Il aud pe Harry strigand la mine

-Da ce este nu mai tipa atat. Ma ratoiesc la el

-Am ajuns! Imi zice Harry, iar din  vocea lui reiese ca a ajuns pana la capatul rabdari cu mine. Dar asta e. Asa ii trebuie.

Ma dau jos din masina.  Si pornesc spre conacul impetuos ce sta in fata mea.   Conacul este interesant... foarte interesant.  Stilul arhitectural este gotic. Acest stil intotdeauna m-a fascinat si atras. Zambesc involuntar si dau sa urc scarile. Harry isi  pune mana in jurul  taliei mele lucru ce ma irita si o indepartez imediat. Pufneste disperat si isi da ochi peste cap. Zambesc draceste cand il aud  si il vad  ca asta il enerveaza.

-Ingerule sper ca  asta nu a fost un zambet  ? Ma intreaba Harry ranjind

-Nu, ti s-a parut Harry. Ii zic eu  intepata si maresc pasul

In fata usi mari a conacului isi faceau veacul doi barbati.   Mi-au zambit politicos  si m-au salutat iar eu la fel. Harry iar isi incerca norocul cu bratul in jurul taliei mele. Dar incerca degeaba. I l-am indepartat imediat. Provocandu-le celor doi barbati zambete si chicoteli

-Inca sunt suparata pe tine Harry! I-am zis si am intrat in conac. In urma mea Harry spumega la propriu. Iar eu savuram acest moment precum o mica scorpie.

- Ingerule, ingerule ce imi faci tu mie. Imi sopteste Harry la ureche in timp ce imi saruta partea de langa ureche. Suspin. Vocea lui este asa de tandra asa de...

Am pornit cu Harry pe scarile ce duc la etaj.  El mai mereu imi zambea iar eu nu stiam de ce. Am mers pe holul mare impreuna cu Harry. Holul avea in jur de 10 usi 5 pe o parte si 5 pe cealalalta. Iar o usa pe miljoc.

Priveam  uimita la  luxul si modernitatea din interiorul conacului. Chiar daca conacul era vechi  interiorul nu era. Dimpotriva interiroul era modern si ales cu bun gust.

Harry a deschis usa din capatul holului. Si mi-a facut semn sa intru. Am pasit sfioasa in camera plina de intuneric. L-am strans pe Harry de mana mai tare. Teama ma curpinsese putin.

-Ingerule,nu iti fie teama  nu ai de ce sunt alaturi de tine. Mi-a soptit in ureche un timp ce ma tinea in brate. Am murmurat un mic da.

-Harry de ce nu aprinizi lumina? L-am intreabat

-Ingerule am ceva sa iti arat. Mi- a zis Harry si m-ia dat drumul din brate disparand.  Teama ma curpinsese imediat asa ca   l-am strigat pe Harry. Mi-a raspuns imediat. 

La cateva secunde  dupa ce m-ia raspuns lumina s-a aprins. Iar eu priveam uimita la ceea ce lumina dezvaluise. Era asa frumos. Asa de magic. Era ceva ce nu mai vazusem in viata mea. Ceva parca luat din basme.

Harry a venit si m-a luat in brate si m-a intrebat

-Iti place ?

-Daca imi place? Harry asta este minunat! E ceva... ireal am terminat eu uimita de ceea ce vedeam.

Cosmarul mult dorit Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum