Privea absent paharul de bautura. De cand iesisera din aceea camera Harry se purta ciudat. Era ganditor, il framanta ceva. De la faza cu acel baiat Harry se schimbase. Nu mai zambea nu mai era afectuos cu mine era din ce in ce mai inchis in el, defapt nu doar el era asa ci toti baieti. Fetele mi-au zis ca baietii lipsesc si ei la fel ca Harry cu orele de acasa s-au chiar si cu noptiile.
Ceva ne ascund e clar dar nu stim ce.Ziua tatalui lui Harry a fost frumoasa. Ma asteptam la ceva fastuos dar in schimb a fost ceva micut si simplu. Un gratar alaturi de familie si prietenii. Am ras, am glumit, am baut, ne-am distrat. Henry a fost asa de fericit in acea seara dar asa de trist a doua zi cand am plecat. Mi-a placut Sicilia a fost frumos.
-Harry eu si fetele mergem la o cafea
-Iubito nu puteti.
-De ce?
-Ca nu puteti! Tipa Harry inapoi dupa ce l-am intrebat calma de ce nu putem.
Simt cum bucatele se rup din mine una cate una. El niciodata nu a tipat la mine. Harry niciodata nu a ridicat vocea macar cu o octava.-De ce tipi la mine. Uite Harry eu ma duc cu fetele la cafea iar tu nu vei comenta deloc.
-Anais nu iesi.
-Ba da! Incep sa pasesc spre usa dar sunt oprita de Harry.
-Iubito te rog...
-Harry ce aveti, de cand ne-am intors din Sicilia va-ti schimbat. Lipsiti noptiile plecati chiar si cu zilele si v-a intoarceti dupa de parca nu s-a intamplat nimic. Ce se intampla?
-Nimic iubito,doar vreau sa petrecem mai mult timp impreuna. Atata tot.
-Nu Harry nu mai inghit aceeiasi tampenie. Spune ce s-a intamplat?
-Iubito ai incredere in mine?
-Da Harry am doar ca....
-Nu iubito ai sau nu ai?
-Am Harry!
-Ma bucur iubito. Ingerule imi pare rau ca am ridicat vocea la tine.
-Nu-i nimic. Harry am ceva sa iti spun.
-Spune iubito.
-Maine se intorc bunici si v-a trebui sa ma intorc acasa. Se pare ca au terminat cu afacerile si se vor intoarce.
-Ok iubito. Ingerule te duci sus sa te joci cu Sasha pana vorbesc ceva cu baietii si anunta si fetele ca nu mai iesiti.
Din perspectiva lui Harry
La naiba asta imi mai lipsea sa se intoarca bunci ei. De cand am aflat ca traieste nu am pace. Stiu ca ne-am distantat dar nu am facut asta ca mi-am dorit. Sunt tot mai stresat pe zi ce trece ca nu dau de el, nicio pista nimic. Am ajuns sa ii pazesc mormantul ei cu gandul ca v-a aparea dar degeaba singura persoana ce apare este un curier atata tot. L-am chestionat pe tip si nimic este curat ca lacrima. Nici macar pe rosu nu trece darmite sa fie mana in mana cu el. L-am urmarit in fiecare zi pe curier crezand ca minte si ca poate poate ne v-a da o pista. Dar nu, nici macar o nenorocita de pista una cat de mica.
Doamne blestemata fie ziua in care cei doi s-au intalnit. M-a ruinat propriul meu sange m-a ruinat la propriu. Am trait un cosmar m-am invinovatit degeaba pana am descoperit adevarul fara sa vreau. Nu am sa uit niciodata acea zi blestemata care m-ia ruinat copilaria. Parca si acum vad scena in fata mea. Erau acolo amandoi fix acolo in fata mea fara nicio jena.
Niciodata nu am simtit ca sunt iubit de ea. Niciodata nu am simtit mangaierea ei, niciodata nu am simtit ca exista pentru mine. Intotdeauna era doar ea si atat nimic altceva. Nu a fost niciodata acea persoana pe umarul caruia sa plang. Cateodata ma gandesc ca a fost mai bine asa...ca a murit.
Datorita ei am fost un suflet pustiu, un suflet pierdut. Am cazut in merjele Iadului, am fost sclavul lui ceva timp pana cand a aparut EA, cea care m-a salvat din acel Iad.
Ajunsesem rau foarte rau nu mai tineam cont de nimic si de nimeni eram doar eu si atat restul nu conta. Desigur si baietii atat doar ei contau in rest nimeni. Ajunsesem asa de rau si asta numai din cauza ei numai si numai a ei. Un timp indelungat ma invinovateam pe mine crezand ca eu sunt motivul pentru care a ales aceasta cale dar nu eu eram ci altceva. Ea isi dorea ceva ce era peste puterile lui. Cand a ales aceasta cale nu m-a distrus doar pe mine l-a distrus si pe el. Ne-a distrus pe amandoi. Poate el a fost un bun actor in fata altora dar nu de ajuns de bun si pentru mine. Eu ii auzeam fiecare suspin, fiecare planset care ma darama mai rau dar care hranea demonul din mine. Ce am devenit azi este opera ei. Capodopera ei sunt, blestemat sa fie numele ei. A plecat si ne-a lasat pe amandoi cu un gol mare. Ne-a zdruncinat din temeli pe amandoi.-Harry esti bine ? Iar ai cazut prada gandurilor. O aud pe Anais
-Sunt bine iubito. Iubito vreau sa mergem undeva.
-Unde ?
-Este o surpriza.
-Ok! Hai !
Simt nevoia sa ii spun adevarul. Simt ca este timpul sper doar ca v-a mai vrea sa fim impreuna. Stiu imi asum un risc acum doar ca nu doresc sa o mai mint. Nu vreau sa ma mai ascund. Zayn ia zis lui Rose este timpul ca si eu sa fac asta. Daca Rose a trecut peste poate si ea. Sunt sigur. Daca nu ma v-a mai accepta dupa asta e, este alegerea ei. Dar eu o vei veghea intotdeauna. Voi avea grija de ea.

CITEȘTI
Cosmarul mult dorit
Fanfiction"Esti un cosmar pentru mine" " Iubito, eu voi fii cosmarul tau de noapte si de zi iar tu imi vei zice ca sunt toata viata ta " Coperta realizata de daniellejdc