Camera alba

3.7K 148 13
                                        

   ATENTIE!  RECITITI ULTIMUL CAPTIOL INTAI  APOI  ACEST CAPITOL VA ROG FRUMOS! MULTUMESC!

O priveam. Era frumoasa. Magnifica. Sublima. Parul ei  blond    curgea valuri si valuri pe asternuturile albe, crescuse destul de mult in aceste cinci luni. Micutul meu inger ma parasise. Ma lasase prada singuratati din nou.   Cazusem din nou in abisul    din care ma salvase.  Si nu ma  voi intorce de acolo decat  cand voi gasi  vinovatul.  Doar atunci.

Ma asez pe  scaunul alb  si ii iau  micuta mana si o strang usor.  Vreau sa stie ca  sunt alaturi de ea.  Ca nu ii voi lasa pe nenorociti acestia  sa o deconcteze. Ea  nu ma poate parasi. Nu poate sa ne lase balta nici pe mine nici pe cei doi ingerasi ai nostri.   Se va trezi  din acest somn adanc  si va  pleca din aceasta camera alba.   E puternica. Va putea sunt sigur de asta.

-Ingerule, eu voi fi plecat... va trebui sa  plec in Rusia din nou.  Imi pare rau.  Nu vreau sa crezi ca te las de izbeliste micul meu inger.     Mie dor de tine iubito...intoarcete la mine... la noi.   Toti iti simtim lipsa.  De la cel mai mare pana la cel mai mic.  Te rog,  te implor     iubito intoarcete  la mine.  Iubito intoarcete la mine  si iti promit ca te voi proteja de acum incolo mai mult decat am facuto pana acum. Nu  ii voi mai lasa sa iti faca rau nimeni.    Iubito deschide-ti ochii...uita-te la mine, priveste-ma  asa cum numai tu o faci. Zambeste-mi  asa cum numai tu o faci ingerul meu.    Trezeste-te...te rog iubito...

Il vad. Il simt. Il  aud.  Aud fiecare  cuvant, fiecare  rugaminte  ce mi-o adreseaza. Si vreau, imi doresc sa   revin, sa ma trezesc, sa ma intorc la el.  Dar nu pot.  Ceva ma tine aici inchisa intre acesti  patru pereti albi.    De nu stiu cat timp  caut o  scapare din aceasta   capcana alba.   

Ma doare. Ma raneste. Nu suport sa il vad asa. Nu suport sa il vad in starea asta. Nu suport sa il vad cum se ascunde din nou sub acea carapace.    Nu ma suport pe mine,   eu sunt de vina pentru tot. Pentru suferinta lui, lacrimile,  durerea   lui ce il sfasie usor,  bucata cu bucata.

Plansetele   micutiilor mei  ingerasi  ma    omoara  usor usor. Ma doare ca nu pot sa fiu  langa ei. 

Fiecare lacrima ce  ii curge  din ochii aia verzi este pentru mine precum  o picatura  de lava. Fiecare suspin   amar  e precum     cantecul   mortii.    Imi doresc sa   ii simt din nou buzele peste al mele, acele doua mici petale de trandafir,    deshidratate  doresc sa le  simt gustul si savoarea.  Si acele brate  pline de povesti sa ma tina  in brate    asa cum o facea inainte.    Sa ma stranga in brate  tare  incat  sa nu mai am suflu.  Tanjesc  dupa  toate astea exact ca un copil mic cum tanjeste  dupa  dulciuri. 

Nu ma implora  iubite sa ma intorc,  nu te ruga de mine ca nu merit. Nu merit nici macar  acel  " te iubesc". Nu il merit sunt nedemna de el si de iubirea lui.  Sunt nedemna ca l-am lasat de izbeliste. Singur. Pe el si  cei doi ingerasi  ai nostri....



Buna seara !      Sper ca va place acest mic capitol.... vreau pareri :">

Sunt curioasa    voi stiti care este legatura  intre nonculoarea alb si    cei doi indragostiti ?    :D  

Noua  coperta este realizata de GabrielaMutulescu  multumesc   scumpo :*:*:* ♥♥♥

   

Cosmarul mult dorit Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum