Unele persoane sunt indispensabile unele persoane sunt asa speciale incat oricat de mult rau ti-ar face tot le-ai ierta fara sa te mai gandesti o clipa daca merita sau nu. Sunt persoane care te inalta spre cer si apoi iti dau drumul te lasa sa cazi. Cateodata stau si ma gandesc cum pot sa faca asta cum te ajuta sa zbori ca apoi la jumatatea drumului sa te lase sa cazi, iti taie aripile fara sa se uite la munca depusa ca sa ajunga acolo. Poate asta e firesc oamenilor sa iti dea impresia ca tin la tine cand defapt e invers doar se folosesc de tine.
Dar totusi nu ai cum sa stii daca e reala sau falsa aceea privire dulce si plina de iubire acele zambete acele vorbe dulci ca miere dar atat de veninoase. Vorbele acelea mieroase spuse in ceas de seara suav la ureche sunt atat de inaltatoare dar atat de periculoase. Vorbele sunt precum gloantele. Patrund adanc in tine si lasa semne mai ceva ca o palma. Vorbele sunt mai greu de uitat ca palma. Palma o primesti si trece dar cuvintele le auzi si iti raman in cap mult timp,precum un tatuaj. Un tatuaj e pe viata chiar daca il scoti tot nu vei scapa de el iti ramane semn. Urma lui iti va pata corpul pentru totdeauna. Asa este si iubirea. Oricat ai incerca sa scapi de ea nu poti urmele ei tot raman. Poate timpul ti le cicatrizeaza dar de ea tot nu scapi.
A trecut deja o saptamana in care eu nu l-am mai vazut pe El si nu am mai auzit nimic de el. Nu spun nici ca vreau nici ca nu vreau. E un sentiment ciudat sa stiu ca nu mai imi apartine.
Teama infantila a trecut dar degeaba a trecut acum cand el nu mai este al meu. Cand alta m-ia luat locul. Cand alta ii provoaca rasete si zambete, ii saruta buzele si adoarme la pieptul lui. E ciudat cum am avut totul si acum nu am nimic.
Relatia mea cu Rose s-a racit. Sta mai mult cu ei. Inteleg Zayn este iubitul ei si trebuie sa stea mai mult cu el. Luke a inceput sa fie din ce in ce mai prezent in viata mea. Ma mai animeaza, imi alunga gandurile de la el pentru scurt timp. Il vad cum isi da silinta sa imi intre in grati iar eu deabia ii dau atentie. Bunici deja il adora dar nu pot spune acelasi lucru si despre unchiul meu. Nu stiu de ce unchiul nu il suporta pe Luke cand toti il iubesc.
- Anais de ce nu dormi? Ma intreaba bunica
- Nu imi este somn.
-Scumpo s-a intamplat ceva cat timp am fost noi plecati?
-Nu bunico, nu s-a intamplat nimic.
-Anais stii ca imi poti spune orice. Nu vreau ca nimeni si nimic sa faca o ruptura intre noi doua. Stiu ca nu pot sa o inlocuiesc pe mama ta dar...
-Ce bunico nu zi asta! Imi esti ca o mama. Chiar nu am nimic doar plictisita.
-Dar Luke scumpo e mereu langa tine, de ce zici ca te plictisesti?
-Bunico Luke e Luke mie... mie imi e dor de Rose.
-Scumpa mea, Rose e ocupata cu acel baiat...intelege-o ca acum pune bazele unei relati ce poate duce la mai multe. Ea inca iti e prietena dovlecel.
-Stiu bunico stiu...
-Si sa revenim la Luke, scumpo de ce nu iti place acest baiat?
-Nu stiu...nu ma simt atrasa de el in sensul acela.
-Inteleg dar saracu se da asa mult peste cap ca sa iti faca pe plac. Mereu sta cu tine, e atent cu tine, rareori iti fura cate un zambet. Da-i o sansa!
- Ok bunico...am sa incerc...
-Dovlecel mai am o singura intrebare si gata. De ce stai mereu pe balcon si te uiti spre sosea de parca ai astepta pe cineva ?
- Ti se pare buni, nu astept pe nimeni imi place ca aici este aer curat atata tot... si privelistea este frumoasa.
-Ok dovlecel, cum spui tu. Eu sper ca doar merita.
Dupa ce zice asta pleaca de pe balcon mai repede ca un magician. Bunica are dreptate astept pe cineva...in fiecare seara astept acele farurii sa imi bata in geam. Astept aceiasi silueta impunatoare sa ma viziteze, acelasi parfum barbatesc si aceiasi respiratie cu mentol si fum de tigara. Astept acelasi tatuat zi de zi, ora de ora, minut de minut si secunda de secunda. Imi este asa dor de el, de bratele lui in care ma pierdeam cu totul, de zambetul acela ce ma ravasa cu totul iar de privire nu mai spun. Verdele acela crud ce ma hipnotizeaza. Oare cand m-am atasat asa repde de el, ma intreb.
Las balta acest gand si ma reapuc de citit. Dar pana si povestea aceasta amuzanta nu mai are culoare. Pana si ea saraca nu imi mai ridica moralul, asa ca o las balta si ma indrept spre dormitor. Ma dezbrac de colanti si tricoul meu si ma imbrac in pijamalele mele ce este doar un tricou vechi de al lui uitat pe la mine. Stiu e ciudat ca adorm in hainele lui dar asa il simt mai aproape de mine.
Dupa ore in care ma tot invart iar si iar prin pat reusesc sa adorm desigur ca adorm din nou cu gandul la el iar perna ce inca are parfumul lui sta stransa in bratele mele.
CITEȘTI
Cosmarul mult dorit
Fanfiction"Esti un cosmar pentru mine" " Iubito, eu voi fii cosmarul tau de noapte si de zi iar tu imi vei zice ca sunt toata viata ta " Coperta realizata de daniellejdc
