Cosmarul mult dorit

Linistea dinaintea dezastrului

O cautam cu privirea prin tot salonul dar nici urma de ea. Anais nu era niciunde. Lipsesc o ora iar ea dispare precum un cub de gheata aflat la lumina soarelui.

-Naill ai vazuto pe Anias?

-Da era pe aici cred ca a plecat spre balcon. Se purta ciudat dar nu stiu de ce. Am intrebato daca a patit ceva dar a zis ca este ok.

-Ok, mersi frate.

Am traversat salonul plin de oameni si am ajuns pe balcon. Naill a avut dreptate ingerul meu sta cuminte si priveste cerul instelat si luna rosiatica. Este asa mica si firava in lumina difuza a luni. Parul ei prins intr-un coc neglijend straluceste sub clarul de luna. Rochia rosie ce ii lasa la vedere spatele mic si finut ma inebuneste.
Este asa frumoasa asa de special. Nu stiu cum de o fata ca ea sta langa mine. Un criminal. Da asta e adevarul sunt un criminal cu sange rece. Si totusi am cea mai pura fiinta langa mine. Cateodata imi este asa frica. Asa frica ca v-a afla...

Imi asez mana in jurul mijlocului ei si ii sarut usor spatele gol si fin. Pielea ei este precum matasea iar mirosul ei ma inebuneste.

-Iubito nu te mai agita in bratele mele. Ii spotesc neintrerupand saruturile de pe gat si spate. Simt cum tensiunea dispare imediat si se lasa moale in bratele mele.

Zambesc ca un prost gandindu-ma ca am cea mai fidela fata. O ador. Stiu acum ca ce s-a intamplat in trecut ramane in trecut. Ca trecutul nu isi v-a face loc in prezent si nici in viitor. Nu ii permit eu. Trecutul e trecut a trecut, prezentul e prezent si este si acum iar viitorul va fii.

-La ce te gandesti?

-La nimic iubito.

-Harry te cunosc stiu ca tu ai fost acum cateva secunde pierdut prin ganduri si as vrea sa stiu ce te supara ce te framanta.

-Nu ma supara nimic ingerule. Ma gandeam ca sunt cel mai norocos brabat ca te am. Ca esti a mea si numai a mea. Ii spun zambit

-Si asa voi ramane. Eu iti apartin tie si doar tie. Noi doi suntem o fiinta ne completam unul pe celalalt. Imi spune ea zambind
O trag mai aproape de mine si o strang usor in brate.

-Iubito mergem inauntru nu vreau sa racesti.

-Desigur!

Seara aceasta este una superba dar nu mai superba decat fata cu care dansez acum.

Manutele ei mici sunt asezate pe umeri mei. Capul ei este razmat de pieptul meu.
Este asa de mica in bratele mele. Este precum un bibelou de portelan. Asa finuta, gingasa ca imi este teama ca o voi strica. Ca ii voi pata aripile albe ca sufletul ei curat va fii intinat de catre mine de catre lumea mea neagra.

-Iubito ?

-dDa?

-Vreau sa imi promiti ceva. Ca orice s-ar intampla noi doi vom ramane impreuna. Ca nu ma vei parasi niciodata.

-Promit! Harry oricat de posesiv si gelos nebun orice ai face eu nu te-as putea lasa. Esti ceea ce imi doresc. Imi sopteste ea usor

-Iubito vreau sa vorbim cu cineva. Ii spun dupa ce melodia se termina. Ea da din cap in semn ca este de acord. Ii inconjor talia si ne indreptam spre persoana care imi este cea mai draga din camera asta. Persoana care nu m-ia intors spatele de cand tata a plecat.

- Unchiule! Spun si imi desfac bratele pentru o imbratisare

-Harry, micutul Harry! Sopteste batranul

-Nu mai imi zi asa am crescut.

-Vad Harry vad ai crescut si ai devenit un barbat in toata firea. Dar cine este aceasta mica faptura incantatoare din spatele tau? Ma intreaba unchiul

-Ea este Anais Black unchiule.

-Imi pare bine Alexander Spose la dispozita dumneavoastra domnisoara Black. Se prezinta unchiul meu cel carsimatic. Logic ca atunci cand s-a prezentat i-a sarutat mana galant astfel crescand in ochii iubitei mele. Anais decat a murmurat un si mie la fel era prea intimidata de Alexander. Unchiul meu are acest obicei de a intimida oameni.

Imi infasor bratul in jurul ei si incep sa o mangai pe spatele gol pentru a o mai linisiti. Usor usor micuta mea se detensioneaza.

-Si Harry tatal tau o stie ?

-Inca nu. Unchiule tata este inca plecat in Sicilia.

-Cred ca va fii super incantat de viitoarea nora. Oricum toti din salon sunt incantati. Dupa ce rosteste aceste cuvinte Alexander ii inconjor miljocul Anaisei si o strang la pieptul meu

-Din fericire e numai a mea. Nu este asa iubito? O intreb pe mica faptura din bratele mele iar ea roseste imediat. Unchiul ii observa reactia si un zambet i se asterne pe fata.

- Harry, iubitule! se aude din spatele unchiului o voce cunoscuta mie. Alexander se intoarce. Anais sta incordata in bratele mele in timp ce unchiul se intoarce la noi cu un zambet siret. Acel zambet ce spune "sa te vad acum, cum scapi". Si chiar nu stiu uitasem complet de Natasha. La naiba! Ce cauta asta aici?

Heiii, ce faceti dragele mele? Scuze ca nu am mai postat nimic doar ca am fost ocupata stiti cum este perioada asta teze, note etc. Sper ca nu v-ati suparat :*:*:*:*:*:*:* si ca va place acest capitol chiar daca nu este cine stie ce :) :*