Cosmarul mult dorit

"Raul-bun"

Eram deja de  cateva ore acasa si vegetam  din nou in acelasi loc, in varful patului  si ma gandeam la ce s-a intamplat astazi. Ma urasc pentru ca inca ma gandesc la el, la barbatul care  m-ia facut asta, care m-a judecat fara sa ma lase sa ii explic, la cel care m-ia  oferit   acea eticheta josnica.    Unde este baiatul  acela care ar fi fost in stare sa faca pentru mine si moarte de om daca m-ar fi  ranit cineva  ? Si acun tin minte nebunia  creata  cand  Luke m-a invinetit ar fi fost in stare sa  il omoare  cu mainile goale, iar acum  el a facut  mai  rau ca Luke... ma ranit atat fizic cat si   sufletesc.

-Pot sa intru ? Aud  vocea Larei  de dupa usa. Ma ridic din pat si ii deschid usa  apoi imi reiau locul in pat

-Scumpo te simti bine ? Ma intreaba Lara

-Da ma cam deranjeaza putin ghipsul dar sunt bine.

-Anais  stii ca poti  sa imi spui adevarul si...

-Lara asta este adevarul am cazut pe scari,  m-am impiedicat.  Spun  incercand sa par  convingatoare

-Ok scumpo, eu   cu Max iesim in oras asta seara.

-Distractie placuta! 

-Multumim,ai grija de tine. Spune si iese pe usa

.....

-Harry esti idiot?!  Urla Zayn la mine

-Ce ai  frate?  

-Nimic doar ca ti-as sparge putin  fata.  Spune el si dispare pe usa ok asta a fost ciudat  dar nu  am timp sa  ma gandesc la asta   deoarece Natasha ma asteapta in club de  o ora cred.

.....

Noaptea trecuta a fost una destul de grea  pentru mine...prezenta  lui Harry in fiecare noapte  la mine in camera si-a lasat amprenta asupra mea, asupra asternuturilor, a aerului din camera...amintirea lui si a  bratelor sale in jurul meu au ramas in  capul meu precum un tatuaj.  Stiu ca   nu ar trebui sa ma gandesc  la el   si sa imi hranesc incontinuare  iubirea cu amintiri dar nu pot  pur si simplu nu pot.

Bunica  m-ia spus candva ca  noi  oameni   traim ani de zile cu "raul-bun" alaturi de noi, nu am inteles atunci ce inseamna asta  credeam ca este doar o simpla zicala sau  vorbe spuse  in vant dar acum stiu ce este  acela "raul-bun"  din viata omului este iubirea,  sentimentele noastre  pentru o persoana  care nu isi pierd din intensitate    atunci cand ne raneste acea persoana. Harry este "raul-bun" din viata mea de care nu ma pot lipsi  si  pe care nu il pot scoate.

-Anais  pamantul catre  tine mai esti acolo?  O aud pe Rose in timp ce    isi flutura mana  prin fata mea

-Da ce este ? O intreb usor nervoasa  ca m-ia intrerupt   gandurile

-Am ajuns tafnoaso! Spune si iese trantind portiera

Nici nu  observasem ca  am ajuns in curtea liceului  si stam  ca toanta in masina desi  sa fiu sincera prefer masina in momentul acesta... ma simt putin   umilita   si acum inteleg de ce  Rose m-ia trantit usa in nas. Motivul sta  chiar in fata mea la   nici  5 metri...Harry  sta  razmat de  masina lui impreuna cu Natasha  ce sta agatata de el precum   iedera aceea de pe casa de care nu poti scapa. Inspir si expir imi sterg lacrimile   inainte  de a  deschide portiera, si cu cel mai fals zambet ies afara din masina.    Pasesc in fata tuturor        mandra si dreapta  incercand sa le demonstrez  ca nu ma afecteaza cu nimic show-ul ieftin din spatele meu,  desi in interiorul meu este precum o furtuna pe dinafara  arat asa  de calma si  neafectata  incat si pe Rose as putea-o pacali  daca nu ar stii ceea ce este in sufletul meu  cu adevarat.

Pe hol stau  restul gasti  care ma zaresc imediat  si imi fac semn sa vin spre ei.  Incerc din nou sa imi afisez   zambetul  fals si starea buna si vesela  de fatada  desi stiu sigur ca nu  ma vor crede si ca isi vor da seama.

-Hei ce faceti? Spun zambind

-Hei! Raspund in cor

-Stii nu trebuie sa te ascunzi de noi blondo. Spune Naill si ma trage intr-o imbratisare de  urs  

-Noi suntem alaturi de tine si crede-ne   noi uram roscatele  din tot sufletul si  iubim  blondele. Spune  Louis provocandu-mi cateva   zambete

-Si blondele te iubesc. Spun 

- Ce spui blondo ca tu diseara sa  vii sa dormi la coanc stii ne lipsesc serile cu tine  si  vorbele tale si...

-Gata, gata am inteles Liam va e dor de mancarea mea.

-Nu...adica da...adica...

-Liam uite eu si Harry nu mai suntem in relati bune si...

-Nici sa nu te aud  blondo tu esti prietena noastra    asa ca diseara vi pa noi ai inteles?  Spune autoritar Naill

-Da sa traiti!

-Dar stii  vorbeste cu Lara sa...

-Aduc si  prajiturile ei. Spun si rad

Cuvintele  lor imi alina  putin cat de cat durerea  din inima mea desi as fi preferat ca altcineva sa mi-o aline... cineva care nu imi mai apartine. 

Se spune ca Dumnezeu ne si da dar ne si ia,  mie una mi se pare ca mai mult imi ia decat sa imi dea. Intai m-ia luat parinti, apoi bunici acum pe Harry ce mai urmeaza,   ce imi mai ia ? A mai ramas ceva de luat macar?