Cosmarul mult dorit

Doi nebuni

- De ce ?

-De ce ce ?

-De ce esti asa buna?

- Aici nu e vorba despre bunatate,Harry aici  nu este vorba despre  mine  sau despre tine  ci despre noi.  

-De ce iubito  dintre toti mai ales tocmai pe mine ? Un badaran.

- Pentru ca acest badaran   ma  face sa inebunesc, ma face sa traiesc clipa, acest badaran    este singurul la care m-as mai intoarce  indiferent de situatie, indiferent  de ceea ce face eu  tot la el ma intorc. Poate ca te iert prea usor acum dar stiu ca nu ai vrut,  stiu ca   tii la mine.

-Iubito stii de cat timp imi doresc sa iti spun  asta ? Stii de cat timp    imi inabus aceste cuvinte, de foarte mult timp.

- De ce?

- Imi era frica, prea frica   ca nu  ma vei crede.   Haide!

-Unde ?

- Undeva.

- Stai sa ma duc sa ma schimb.

- Nu iubito esti perfecta asa cum esti.  Rosesc la spusele lui si il urmez. Urcam in masina si pornim    habar am unde.  Vreau sa  pun multe intrebari dar totusi ma abtin, prefer sa tac si sa ma gandesc daca am facut ceea ce este corect.     Stiu ca mai devreme  l-am asigurat  ca   nu regret ca l-am iertat dar totusi   o mica  sfiala fata de el tot o am,  imi este teama ca poate  la urmatori lui nervi chiar ma va lovi.    Dar totusi nu pot sta departe de el, e   precum un magnet  ce ma atrage.  Si cred ca  aceasta atractie  fata de el va muri doar atunci cand stropi reci de ploaie se vor transforma in  boboci de trandafiri.   Nu  pot renunta la el,  deoarece el pentru mine este totul, este cel  ce  ma face sa  simt  vie.  Fara el as fi ca un mort  viu printre vii, as fi ca   pamantul fara vegetie  fara el as fi un nimic.

-Gata! Il aud pe Harry. Ma uit  pe geam si vad ca masina a oprit   in fata unui reustaurant fitos.

-Harry sper ca  nu vrei sa  intru acolo imbracata asa? Il intreb ridicandu-mi spranceana stanga in sus, tic  insusit de la el.

-Ba da! Raspunde cu zambetul pe buze. Deci baiatul asta ma omoara cu zile

-Nu !

-Da!

-Nu vreau sa ma fac de ras, Harry tu...

-Shhh sa nu te aud. Spune si iese din masina. Imi deschide usa si intinde mana io cuprind sfioasa  iar el imi zambeste.  Ma ridica in brate stil mireasa si porneste cu mine  spre restaurant.  Imi ingrop  fata rosie in pieptul lui ceea ce ii  provoaca mici chicote. 

  Aud cum discuta cu un barbat inainte sa intram,  se pare ca   barbatul este cel care  se ocupa cu paza masinilor.     Cum intram in local  simt aerul cald  cum imi izbeste corpul. 

Cu siguranta toti   se uita la noi ciudat,  dar pe Harry nu il deranjeaza deloc in schimb pe mine da. 
Ma simt expusa,  privirile  barbatilor din restaurant ma    fac sa ma simt mult mai ciudat decat m-am simtit pana acum iar susuotelile femeilor ma fac sa ma simt   ca ultimul om.  Nu le judec    o fata intr-un amarat de tricou  la ora asta tarzie nu prea  cred ca da bine.  Cu siguranta cred ce este mai rau despre mine.

-Iubito de ce esti asa tacuta?  Il aud pe Harry

-Sunt intr-un tricou  amarat Harry, in restaurant.

-Iubito nu este doar un tricou este tricoul iubitului tau,   si nu te mai simti inferioara   fata de celelalte fete esti peste  ele  cu mult. Anais, iubito  uitate la mine. Imi ridic privirea  din pamant catre cret,  imi zambeste satisfacut apoi   imi indica sa ma uit spre stanga,ma supun si intorc capul catre locul indicat, era o masa,  un om invarsta   cu parul alb  si o tanara   serveau cina.

-Ce este ciudat la asta Harry ?

-Iubito tu ce crezi ca este  tatal  ei? Dau din cap in semn ca da iar Harry  incepe sa rada.

-De ce razi?

-Iubito esti asa naiva, sunt profitori,el pentru ea este un bancomat  iar ea pentru el   doar pofta carnala.    Toate aceste doamne respectabile sunt defapt  niste femei fara scrupule,  scorpii. Degeaba sunt imbracate elegant si scump daca ele ca persoane sunt ieftine.  Asa ca zambeste  iubito caci ele nu vor fi niciodata ca tine.  

Schitez un mic zambet de dragul lui Harry. Nu vreau ca  nimic si nimeni sa ne strice acesta seara.

Dupa ce am  comandat mancare am vorbit despre multe, am glumit, am ras,am vorbit si despre lucruri serioase.

-Iubito stii sa dansezi ?  Ma intreaba Harry dupa  cateva secunde

-Ce ?

- Sa inteleg ca nu, hai sa dansam atunci.

Se ridica de la masa si vine in fata mea, intinde mana  sfioasa o cuprind. Imi cuprinde talia   cu bratul  si imi sopteste  sa ma urc cu talpile pe   tenesi lui, ma conformez.   Ma simt ciudat din nou fiind  singurul cuplu care danseaza. 

-Nu  imi pasa. il aud soptind

-De ce?

-De   cei care ne cred nebuni. 

-Nici...

-Iubito taci, nu incerca sa mai fi ceea ce nu esti, stiu  si simt ca iti pasa,  dar stii ce nu stiu acesti oameni,  nu stiu ce inseamna a iubi si a face lucruri nebune din iubire. 

Si da Harry avea dreptate.  Acesti oameni nu au ceea ce avem noi,  iubirea lor este una de fatada si doar atat. Ce conta daca   dansam  intr-un restaurant fitos  imbracata doar intr-un amarat de tricou, tot ce conta era ca  Harry e cu mine.

-Iubito   esti o dansatoare minunata.

-La fel si tu!

Am izbucnit intr-un ras contagios,  Harry urmandu-ma si pe mine la scurt timp.   Ne oprisem demult din dansat si doar ne uitam unul la celalalt si radeam.   Cu siguranta  toti dar toti ati avut acest ras nebun, cred ca nu este om sa nu il fi avut vreodata.

-Hai ! Ii zic lui Harry

-Unde?

-Conteaza? Intreb iar el da din  cap in semn ca nu.

Dupa ce am platit   am alergat      spre  iesire.   Am urcat in masina si  am pornit, Harry ma intrebat incotro, am ridicat din umeri nestiind in ce directie.   A zambit iar apoi a accelerat.

Cred ca orice persoana are o slabiciune, cred ca oricine   are aceea persoana speciala care pur si simplu o face sa zboare deaspura  cerului.  Toti avem un gram de nebunie  alaturi de ea,  am face orice, oriunde si oricand cu ea,  nu am tine  cont de nimic de nicio consecinta,  doar am trai clipa.  

Harry este slabiciunea mea. Harry este acea persoana speciala care ma face sa zbor deaspura cerului.  Harry este gramul meu de nebunie. Alaturi de Harry as face orice, oriunde si oricand, fara sa tin cont de consecintele ce vor urma.