Smaraldele trecutului

4K 172 4
                                    

  Priveam ingrozita spre  barbatul ce sta in  fata lui Harry.  Era el. Cel de care credeam ca am scapat.   Aceiasi privire demonica si  acelasi zambet blonav.  Figura lui era si acum  tatuata in  mintea mea.   Se spune ca de ceea ce iti este frica  nu scapi si asa este de el nu am scapt desi credeam ca am facut-o. Harry  asa ma asigurase  atunci, imi spusese sa nu imi fac griji in privinta lui, ca el  nu ne va mai deranja niciodata, ca tine de trecut. Dar  asta nu este trecut asta este prezent. E acum. Sta aici. In fata mea. Ne priveste pe amndoi cu ura si sete de razbunare. 

-Iubito vino incoa. Spune Harry pasind spre mine cu bratele dechise. Ma  miscam incet si tematoare spre Harry in timp ce Erik ma analiza  amanuntit. Privirea lui parca ma  absorbea.  Verdele  smarald a lui Harry il adorm in timp ce verdele spalacit a lui Erik il detestam, imi provoca scarba, sila,greata.

-Ai ramas la fel de frumoasa! Spune Erik muscandu-si buza de jos privindu-ma  doritor. L-am strans  pe Harry mai tare in brate ascunzandu-ma la pieptul lui.   Maraitul lui Harry si mana stranda violent pe pistol imi provoca fiorii pe sira spinari.  Imi doream ca   totul sa se sfarseasca. Acum. Aici.   Stiam ca   eu sunt de vina pentru situatia asta. Eu si  rugamintea mea  idioata.

-Erik ce vrei ? Intreaba  Harry  iritat pana peste cap de  privirea nebunului ce  stationa prea mult asupra mea.

-Harry  stii ce vreau,  vreau ca ea sa   imi apartina.  Eu nu am ajuns un proscris al  mafiei degeaba. O vreau si o voi avea. Nu imi pasa daca trebuie sa  te omor. Nu imi pasa daca  trebuie sa il omor pe cel mai mare mafiot  din intreaga lume, nu imi pasa ca  imi voi pune toate mafiile in cap atata timp cat o voi avea.  De ce spune-mi de ce?!?!  De ce nu ai  vrut sa stai  atunci ?!?! Era asa de greu oricum el nu afla decat daca ii spuneai tu. De ce a trebuit sa se ajunga aici cand putea fi totul bine?   Nu ca tu ai vrut sa o faci pe mironosita si e victima cand tu ai fost de vina. Tu! Numai tu!  Tu cu rochia acea   inebunitoar sexy, cu aceasta frumusete rar intalnita, buzele astea  mici si pline, ochii mari si albastri ca  marea,  tenul acesta fin si portelanta,  privirea inocenta ce  inebuneste orice barbat,corpul,  totul la tine e   frumos.  Esti al naibi de perfecta si te vreau pentru mine ! Eu sunt perfect pentru tine,  Harry este defect ! Defect! Urla catre mine

O impuscatura se aude facandu-ma sa tresar si lacrimile sa  imi apara pe fata. M-am uitat sperriata  spre Harry.  Imi era teama sa nu pateasca ceva  sa nu il fi impuscat idotul de Erik care fugise imediat.

-Esti bine?  L-am intrebat speriata  analizandu-i fata  in amanunt cautand o grisma inctuntatura ceva anume.

-Sunt bine iubito, glontul nu ma  atins  pe mine ci peretele.  Am rasuflat usurata  si l-am strans in brate cat de tare am putut. Ma ridicat sus si mi-am incolocit picioarele in jurul taliei sale. S-a asezat pe pat incercand sa ma linisteasca inca tremura iar cateva lacrimi imi  incarcau  obraji.

-Ce vom face?  Harry mie frica... soptesc gatuita de plans

-Iubito nu trebuie sa iti fie frica. Te voi proteja de  el. Ingerule nimic si nimeni nu te va rani atata timp cat  traiesc eu. Iar in caz ca eu voi muri  gasca te va ocroti  exact cum am facuto eu. Tu  iubito esti pentru mine   raza de soare, lumina, datorita tie am devenit mai bun, mai uman.    Te iubesc!  Spune  si imi saruta  usor  crestetul.  Cuvintele lui ma linisteasc  asa de mult, bratele lui imi ofera siguranta de care am nevoie. El e  jumatatea din intreg.    Ceea ce a spus mai devreme nu sunt de acord cu el. El nu va muri el va fi alaturi de mine incontinuare. El ma va ocroti incontinuare.  Nu va fi nevoie ca gasca sa ma  oroteasca   pentru ca el  va fi acolo langa mine merei si mereu. Stiu sigur asta. Si daca va vrea sa moara nu il voi lasa eu. Ma voi duce dupa el si il voi readuce  inapoi chiar daca  va trebui sa  trec prin  iad ca sa ajung la el, nu imi pasa.   Cand el va muri voi muri si eu.   Eu cu el formam un intreg daca jumatate din el dispare   cealalalta nu mai are ce cauta pe  pamant dispare si ea.    Sunetm exact ca florile.  Daca le rupi traiesc o zi doua fara radacina apoi mor.

-Tu nu vei muri, tu vei fi mereu langa mine. Nici sa nu te mai gandesti la asta sa nu mai spui asta niciodata.  Daca tu mori voi muri  si eu odata cu tine. Dispari tu dispar si eu. Oricum nu as avea nimic de pierdut...doar tu ai mai ramas...esti singurul care conteaza.  Spun  tare si ferm  privindul in ochii. Smaraldele acelea de care m-am indragostit nebuneste, de care nu pot sta nici macar o clipa   fara ele,  fara sa le vad.  Zambetul usor   de pe buzele lui trandafiri si privirea sa     plina de un amalgan de  reactii si sentimente  imi dau o stare de bine.  De parca ar spune  sa stau linistita ca nu se va intampla asa ceva. E ciudat si neclar pentru unii dar totusi atat de  normal si de clar pentru mine. Cand vei simti  cu  adevarat dragostea reala  iti vei da seama ca  nu intotdeauna iti trebuie cuvinte pentru a intelege  ceea ce spune persoana de langa tine. Ci doar  un simplu gest sau o singura privire    este de ajuns.  



Siii am revenit !!! Cred ca nu va asteptati ca   persoana din camera sa fie Erik nu ? :)))  Cu sigurnta toate v-ati gandit  la Adam,  ei  uite ca  nu e avocatelul ci Erik :)

Sper ca va place acest capitol  si iertati-ma ca este asa de scurt dar am un plan  si il  voi urma :D  urmatoarele capitole vor fi pline de surprize.   Va pup:* ♥♡♥♡♥

Cosmarul mult dorit Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum