Rapirea

3.7K 161 4
                                    


  De cateva zile ma simteam foarte  rau mai ales  de cand  cu asa zisa mama a lui Harry care se tot tine scai de el  si ii cere iertare. Harry nici nu vrea sa auda de ea si acum pe buna dreptate  ea chiar nu  merita  iertare. Nu dupa ce ia facut.

Doamnul de istorie tot  balmaja la tabla  ceva   iar eu incercam sa fiu atenta dar nu prea reuseam.  Oricat  imi doream sa fiu prezenta la aceasta ora nu puteam fi, poate doar fizic ca  mental nici atat. Mintea mea zbura la  noua noastra problema. Erik. Din acea seara nu a mai dat niciun semn de viata gasca face cercetari  in legatura cu noua lui vizuina dar pana acum  nu au gasit nimic.

-Domisoara Black ne puteti raspunde la aceasta intrebare?  Aud  glasul   profesorului langa mine. Imi ridic privirea lenes  si   inghit in sec cand vad  profesorul stand fix langa banca mea.  

-Poi...aaa...

-Am inteles domnisoara  Black...am inteles totul. Spune si pleaca  de langa banca mea destul de  dezamagit.

  Imediat ce se suna    ies pe usa indreptandu-ma spre    cantina.   Imediat ce  intru in cantina imi iau ceva de  mancat si ma asez la masa  noastra. Se pare ca din nou sunt prima nici Rose nici restul gasti nu au  ajuns.   Imi iau  briosa  cu ciocolata  si incep sa mananc  din ea savurandu-o  usor. 

Un zgomot   puternic se aude   in cantina  ma intorc cu fata spre locul unde  s-a auzit. Inima imi pompa   mai tare   iar corpul imi  tremura.  Frica se instalase in mine  la vederea lui Erik  indreptat  cu arma spre   noi defapt spre mine. Desi  cei din cantina  care acum urlau tremurau plangeau si vaietau  credeau ca  spre ei este indreptata arma  eu una stiam ca  eu sunt tinta ca pe mine ma vrea Erik.

-Gura!   Aud   urletul lui Erik,  toti cei din cantina au incetat sa se mai agite. Blondo sus!  Continua  iar prima  blonda de la  masa cea mai apropiata   de usa se ridica in picioare.  Nu tu ! Spune si  face semn fetei sa se aseze. Blonda   se aseaza imediat  pe scaun. Erik porneste spre mine. Inghit in sec cand  doar cativa metri ne mai despart.  Zambeste  victorios si face semn sa  vin spre el. Dau din  cap negativ  in timp ce ma rog ca  Harry sa apara pe  usa.

-Anais nu ma  face se vin eu la tine!  Urla   cat il tin plamani. Acum !  Treci aici blondino.    Spune si imi face semn din nou  sa vin spre el   Ok daca tu nu vrei sa vi la mine vine eu la tine atunci. Continua si din  cativa pasi ajnge la mine.

Mana sa imi prinde talia  si ma izbeste    de  trupul sau rigid.  Diferenta  nenorocita de inaltime  imi da  voie sa  ii vad zambetul jalnic de invingator.    Simt cum  teava  rece a pistolului imi atinge  mana stanga    in timp ce     imi    inhaleaza  parfumul  soptind    ca un nebun ca   imi adora mirosul.  Pistolul lui urca de pe mana stanga spre  gat  si o data cu el urca si  saruturile slinoase pe  gatul meu.

-Misca-te!  Zice   usor in urechea mea. Ma misc la comanda  nebunului  fiindu-mi prea frica   ca sa il contrazic.   Sub privirile terifiate ale  elevilor  iesim din cantina fiind urmati si de oamnei lui.

-Sti ca Harry te va omor nu ?  Spun tare si ferm

-Merita sa mor!  Stii eu sunt satul pana peste cap de acest Harry Styles si de chesita asta cum ca totul i se cuvine lui !  De data asta  nu  va fi asa, de data asta  va fi altfel.  Spune razand diabolic  Si oricum pana cand Harry isi va da seama ca esti la mine noi deja vom fi plecati  departe.  Continua mentinandu-si ranjetul blonav

-Nu plec nicaieri cu tine ! Mai bine mor !  Spun   cu ura si il scuip

Ma tranteste in duba   si   inchide usile.  Urca langa mine cu oamenii lui  in timp ce soferul porneste masina si pleaca  imediat de pe loc.
Acum nu imi mai raman decat rugaciunile  si atat.    Sper doar ca elevii din cantina  sa ii dea multe detalii lui Harry in legatura cu  barbatul ce ma  rapit.  Chiar unde  este Harry  ? De ce nu a fost in cantina ?  Oare  Erik are legatura cu disparitia lui si a gasti?    Din cuvintele lui asa reies ca  el stie unde este Harry.  Este prea sigur  ca  voi pleca cu el si ca cretul nu ma va salva.


Buna fetelor,  scuzati din nou  acest captiol scurt, doar ca trec printr-o perioada  cam grea  si nu ma mai pot concentra asa de bine....imi cer scuze...  sper sa ma intelegeti.... :(

Cosmarul mult dorit Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum