Cosmarul mult dorit

Mori catea !

Petrecerea de acum cateva zile a fost exact la fel. Nimic iesit din tipar. Aceleasi  femei usuratice  aceiasi sarlatani band  bautaura fina.  M-am distrat... de fatada.    Desi zambeam si  radeam faceam glume   cu   toata lumea, paream fericit   pe dinafara caci interiorul meu era la fel de vraieste.  Pe la jumatatea serii telefonul m-ia sunat si a trebuit sa plec de urgenta.     Cabe si Detroit se pare ca erau foarte nelinisititi si nimic nu ii putea    calma.  Plangeau incontinuare de cand plecasem.
Acum sunt   in camera  lor. Dorm. Sunt linistiti.    Zayn intra in camera   foarte agitat si fericit.
- Si-a revenit!   Astea sunt singurele cuvinte  ale lui  o ia pe Cataleya din patut si fuge cu ea pe usa.    Il urmez si eu rasete  de fericire se aude de jos.  

-Omule tu esti ? intreb  coborand jos  si sarind pe el la propriu.

-Usurel man ma omori! Il aud  vaietandu-se  sub mine

-Taci! Mi-ai lipsit natafletule...

- Harry ce face Anais ? Unde este ? Ma intreaba Liam, oftez  si imi las capul plecat. El nu stie. El nu are de unde sa stie. El a fost deja pierdut atunci cand nenorocirea s-a produs.

-E...e la spital... soptesc

-Ce ?!?  E bine e grav ?

- E in ... am avut un accident de masina... e in... dar nu apuc sa imi termin propozitia ca     sunt intrerupt de o ambuscada de gloante. Ma arunc  jos la fel si restul grupului.  Zeci de gloante ne   ciuruie casa.  Micuta Cataleya plange  in timp ce Rose,  Ada, Anda si Alice  isi tin mainile la cap.  Zayn o protejeaza pe micuta fetita in timp ce Liam, Louis, Naill si cu mine tragem cu armele.  Se pare ca e chiar foarte buna obisnuinta noastra de a  sta impermanenta  inarmati.

-Harry baieti ! Il aud pe Zayn atunci imi dau seama  ca copii sunt sus si singuri.  Ma ridic si fug  netinand cont de   gloante si urc scarile cu o viteza neomeneasca. 

E liniste.  Holul e pustiu. Niciun sunet. Dar totusi sunt precaut. Ma indrept glont spre  camera copiilor  deschid  usa  precaut.   Nimeni. Lumina este  stinsa  doar o mica veioza lumineaza si atat. Ma apropi usor de patuturile celor doi viteji    ai mei.  Sunt in siguranta. Rasuflu usurat. Las pistolul jos   langa mine.    Mana meab mangaie  usor  capul micului Cabe.

-Tu ! Aud o voce  feminina in spatele meu. Ma intorc si dau de  ea.   De femeia ce ne-a despartit. Chanel sta in fata mea si imi zambea bolnav. In maini tinea un revolver indreptat spre mine.   

- Chanel lasa pistolul jos. spun precaut in timp ce caut    pistolul meu

- De ce Harry ? De ce  ea ? De ce nu eu, de ce  nu noi? Stiu ca tu ma iubesti pe mine si ca eu te iubesc pe tine. Mai ti minte  cum ne iubeam  pasional si nebuneste,  cum  ma dedicam tie ?    Harry   eu chiar    te iubesc si... Harry nu ne mai poate sta in cale    nimeni si nimic.   Acea tarfa  blonda e moarta, m-am ocupat special de asta, iar acel bastard negru e mort.  L-am omorat chiar eu in numele iubiri noastre.  Acum mai  avem doar o singura  piedica in calea noastra. Ei.  Bastarzi nenorocitei alia.  spune si paseste   tinand in  strans de pistol. Ii voi omoara, apoi suntem liberi. Liberi sa ne iubim din nou, liberi sa ne daruim   unuia altuia. Ma iubesti nu-i asa Harry ?  Tu ma iubesti la fel cum eu te iubesc pe tine.  continua  Chanel.

A inebunit.  Si-a omorat propriul copil, a incercat sa  o omoare pe Anais  in timp ce era insarcinata cu copii. Ma ridic de jos  facandu-i semn sa stea pe loc. Pasesc spre ea  cu precautie.

- Ai dreptate !    Dar   lasa pistolul jos sau mai bine da-mi-l mie.  Da da-mi-l mie  si vino in bratele mele ca mie  dor de tine  iubito, imi e dor sa ne iubim asa cum numai noi doi ne iubeam. 

-Stiam! Stiam ca esti doar al meu Harry, stiam ca  imi apartii doar mie. Spune  nebuna apropindu-se de mine pistolul  tinandu-l inca in  maini.

Imediat ce  a ajuns  la  cativa centimetri distanta de mine am  smucito in bratele mele. Am stranso la piept plin de scarba si  simtind o repulsie   extraordinar de mare.  Chanel s-a lasat moale in bratele mele si  imi saruta pieptul  ca o obosedata. Am simtit  ceva rece in spatele meu. Teava pistolului era lipita de spatele meu.

-Esti al meu nu ? Ma iubesti, tu nu ma minti nu-i asa Harry ? Sopteste ca o nebuna in timp ce ma priveste in ochii

-Normal ca sunt al tau si normal ca te iubesc...esti a mea Chanel si  eu sunt al tau. Iubito nu te mai prosti poti sa ma omori. Asta vrei Chanel vrei sa mor sa ma omori ?   Vrei sa imi curmi viata   fara sa imi dai o sansa   la iubirea ta?  O intreb intrand in jocul ei nebunesc.

-Oh nu iubitule ! Nu acum cand esti al meu. Doar al meu!  Sopteste usor lipindu-si buzele de  ale mele,ii raspund la sarut sa prinda incredere in mine.

O  bufnitura se aude  iar  metalul rece din spatele meu dispare, Chanel  a aruncat pistolul. Rasufulu usurat. Am scapat. Nebuna a lasat pistolul. Nu mai trebuie sa ma prefac. O imping cu toata forta mea  si iau imediat pistolul de jos si il indrept spre ea. 

-Harry...Harry iubitule... Harry ce faci cu pistolul acela ?  Iubitule   lasa pistolul jos tu... nu te mai juca  cu el...sau gata stiu vrei sa ii omori. Vrei sa omori bastarzi  nu-i asa iubitule ? spune  razand  nebuneste in timp ce se ridica de pe jos  pasind spre mine.

-Gresit ! spun si   ii trag   un glont fix in  umar. Cade jos si se zvarcoleste si tipa de durere.    Pasesc  spre ea cu pistolul inca       indreptat spre ea.      O scuip   fiindu-mi scarba,  ea  imi sopteste intruna numele.

-Mai mintit! spune  ultima oara

-Mori catea ! Scuip ultimele cuvinte si apas tragaciul