Cosmarul mult dorit

Cina

-De ce nu ma accepti?

-M-ai rapit Edgard m-ai rapit!

-Ma vei iubi, intr-o zi ma vei iubi.

-Gresit! Nu te pot iubi  deloc. Egard eu il iubesc pe...

-Nu ii pomeni numele iubito. Tu nu ai nevoie de el,  nu ai nevoie de un pusti de 19  ani tu ai nevoie de un barbat,  ai nevoie de mine  si  vei accepta asta fie ca vrei sau nu.   Vineri vom merge la petrecerea unui asociat de al meu  si tu ma vei insoti.

-Te urasc!

Au trecut  aproape 3 saptamani de cand am fost rapita.  Si acum imi aduc aminte seara aceea.
Tocmai ma pregateam sa ma bag la somn cand am simtit un material  urat mirositor in jurul  guri mele si o mana pe talia mea. Iar apoi nimic decat negru.
Dimineata m-am trezit intr-o camera  in care domnea albul am stat cateva ore singura in acea camera ma simteam de parca sunt internata intr-un spital psihiatric  peste tot era alb si numai alb, apoi a aparut in camera un barbat inalt ce ma analizat pentru cateva secunde de langa usa.  La fel ca si camera  si el era imbracat in alb iar in mana  dreapta tinea un trandafir alb.   Cu zambetul pe buze s-a prezentat sub numele de Edgard. Si atunci mi-am dat seama ca barbatul ce sta in fata mea era E.

Urat cu mine nu se poarta ma respecta,  imi vorbeste frumos,  imi face orice pofta vreau  ma trateaza ca pe o regina atata  timp cat nu ii pronunt numele lui Harry. Dar nu ai cum nu ai cum sa nu  iti aduci aminte de numele celui pe care il iubesti oricat de frumos s-ar purta el cu mine nu l-as putea accepta niciodata, inima mea ii apartine lui Harry.

Dupa ce  imi fac dus cobor jos sa iau micul dejun cu Edgard e un fel de regula     sa mancam impreuna mereu.    Noua locuinta e la fel ca cea veche   numai alb unde vezi cu ochii alb si iar alb.

-Muza mea ai sosit ia un loc langa mine nu sta la celalalt cap al mesei. 

Ma ridic si iau loc langa el nu vreau sa il supar stiti vorba aceea ca pisica blanda zgarie cel mai tare iar eu am vazut cum isi trateaza Edgard servitori.   Si cine stie cand ii poate sari tandara si va incerca sa imi faca ceva, nu imi este frica de durerea fizica o palma nu ma omoara dar mie teama ca  va face altceva un lucru mai oribil  de un milion de ori decat  bataia.

-Te anunt ca in seara asta  am o surpriza pentru tine vom merge undeva un loc special.

-Dar nu vreau sa ies nicaieri vreau sa dorm diseara.

-De ce    iubito? La dracu din nou acelasi apelativ nu suport ca altcineva inafara  de Harry sa ma alinte. 

-Vreau sa dorm  am spus.

-De ce esti imbracata in negru?

-Pentru ca imi place!

-Dar mie nu, si nu ridica tonul la mine.

- Acum mai nou imi dictezi si cum sa ma imbrac?!?

-Da!  Iar diseara iesim fara discuti!  Tipa el

Si iar ajungem la tipete si dictatura. Edgard e o persoana  care  doreste sa detina controlul   timpul petrecut cu  el  m-ia permis sa  ii cunosc nebunia asta a controlului.  Si stiu ca acum chiar daca  ma razvratesc   tot va  face cum vrea el  ma va obliga sa ies cu el  diseara si va incerca sa se apropie  de mine din nou imi va declara din nou aceiasi iubire  blonava. 

-Inainte de iesire   iti voi  trimite   echipa sa te aranjeze vreau ca seara asta sa fie perfecta iubito. Si iar a redevenit la Edgard cel calm sau mai bine spus Edgard cel bipolar.

-Ok! Spun si ma ridic de la masa cu gandul  sa ma retrag in  camera mea

-Unde te duci ?

-La mine in camera.

-Ok!

Seara sosise cu  repeziciune iar eu ma gandisem toata ziua la  Harry.  Ma simt asa goala fara el, fara aparare, fara protectie. 

-Iubito esti gata,  putem pleca ? Ma intreaba Edgard iar eu incuvintez in liniste, sper ca de data asta vom iesi in oras poate cine stie am noroc si scap de el dar presimt ca  sunt slabe  sanse. Pana acum am iesit  doar  imprejurul casei. 

Ne-am urcat in masina si am pornit spre strada principala, strada care ducea spre oras. O mica speranta a incoltit in sufletul meu dar  care a fost spulberata  foarte repede.  Edgard  trasese masina pe partea dreapta si o luase pe un drum neasfaltat un fel de potecuta mai lata  unde erau pe de o parte si de alta  pomi foarte apropiati cu un frunzis foarte des  ce dau impresia unu gard viu  foarte inalt. 
Mi-am rezemat  capul de geamul masini   si am  privit inerta   pomi.  Toata speranta mea se spulberase precum un fulg de nea ce  cade  in mana inocentei, speranta  mea era precum o pulbere de praf,  precum o frunza in bataia vantului. Edgard era destept se pare ca mereu  dar mereu era cu un pas inaintea mea.  Fiecare plan sau idee de a scapa esuase.  

-Iubito  iesi din masina  ? Il aud pe Edgard cum ma intreaba nervos, nici macar nu sesizasem  dispariti lui de pe locul soferului sau ca  capul meu nu se mai sprijinea de  geamul masini.  Du din cap in semn ca da  iar el imi zambeste   dragastos   intorcandu-mi pe dos  stomacul.  Ies din masina  si pornesc inainte pe cararea luminata de niste torte.  Mana lui   ma cuprinde de miljoc  imediat si ma apropie de el.  Blestem  in gand   rochia pe care mi-o alesese chiar el fiind una ce lasa la vedere multa piele.
Nu ii inteleg care este faza cu  aceasta nonculoare ce este asa de special la alb incat   peste tot este numai alb de la  flori la   haine la lenjerie de pat la gresie la parchet mobila tot dar tot alb.  

-Iubito in seara asta am pregatit  o cina romantica  dupa cum vezi vreau ca muza mea sa aiba parte de  tot ce este mai bun si mai frumos. Cere-mi orice si iti voi da poti sa imi ceri si o stea ca  ti-as aduceo    numai ca sa te vad fericita. Imi spune el  in timp ce stam la masa.  Recunosc ca locul e frumos  e romantic este chiar perfect dar    langa mine nu sta persoana corecta  ci cea gresit. In locul lui ar trebui sa fie cretul meu nu  el.  Singurul lucru care l-as vrea de la el e sa imi redea li

-Iubito de ce esti asa tacuta? Nu iti place mancarea?  Ma intreaba  Edgard  prefer sa tac din nou

Dupa ce am luat cina  am stat pe malul lacului   singura pana si-a facut aparitia Edgard.

-De ce?  Imi adreseaza o simpla intrebare

-De ce ce ?  Il intreb cofuza

-Ce are el asa special ?  Imi raspunde cu o  intrebare

-Totul.  Ii raspund

-Vreau ca  totul acesta al lui sa fie totul al meu.

-Nu se poate.

-Inca dar  cu timpul se va putea.

-Nu, totul i se cuvine lui nu tie.

- Nu fi asa de sigura Anais.  Timpul le rezolva pe toate.

-Da stiu.

-Sti ce nu inteleg eu, eu nu inteleg  cum de tu  inca il iubesti  cum de  nu ai ajuns nici macar sa ma simpatizezi macar. Orice alta femeie   ar fi fost pana acum indragostita lulea de mine la cate iti ofer dar tu nu tu esti ca o fortareata de nepatruns.  Nici daca ti-as oferi cheia lumii tu nu  te-ai uita la mine si nu inteleg de ce defapt  intrebarea este    alta ce ai vrea  sa iti aduc ca sa te uiti la mine macar cu un strop de simpatie

-Simplu un raspuns pe care il sti si tu si nu mai trebuie sa il spun eu. Libertate.

-Niciodata! Spune taios

-Atunci niciodata  nu ma voi uita la tine  nici macar   cu simpatie.

-Niciodata sa nu spui niciodata  muza mea.  Spune si pleaca