Cosmarul mult dorit

Epilog

Am aruncat arma   si am fugit spre patuturile micilor mei  viteji care plangeau. I-am luat pe fiecare in brate  si am incercat sa  ii linistestc dar degeaba ei plangeau mai tare.   Telefonul a inceput sa sune. Am incercat sa  il ingnor dar degeaba suna intruna.

Gasca navalise  in camera  panicati si speriati punand fel si fel de intrebari agitandu-ma mai rau.  Rose si Alice au luat copii din bratele mele  incercand sa ii linisteasca. Degeaba   nici macar  ele doua nu functionau  desi  baietii mei aveau  o slabiciune pentru cele doua.

-Harry suna telefonul. imi spune Rose de  parca as fi un prost

-Stiu Rose...stiu. spun 

-Harry  esti bine frate ?ma intreaba Naill

-Da...nenorocita   aceea si-a omoarat propriul copil si a incercat sa imi omoare ingerul si ingerasi.  Nenorocita dracului! tip si  dau cu pumnul in perete

-Harry raspunde dracu la telefonu.  spune agitata Rose in timp ce il  leagana pe Detroit

Scot telefonul din buzunar  nervos si raspund  fara sa ma uit cine este apelantul si urlu.

-Domnule Styles ne cerem scuze ca va deranjam  dar  sotia dumneavoastra s-a trezit. 

Am inchis apelul si am iesit pe usa fugind  spunandu-le celorlalti   sa aiba grija de copii.

Am sarit in  masina si am condus ca un nebun pana la spital  unde am trantit  usa de la intrare am daramat cateva asistente  si imediat ce am ajuns la usa ei am intrat.  Am intrat si ea era acolo.    Era acolo. O vedeam. Traia. Imi zambea. Imi zambea cu lacrimi in ochii. Am pasit usor si atent de parca mi-ar fi fost frica. Si da imi era frica. Frica ca  asta e un vis. Numai in vise imi zambea, numai in vise  ii vedeam oceanele. Doar acolo. M-am asezat in genunchi in fata patului sau i-am luat mana  micuta si firava. Am sarutato usor   cu teama sa nu dispara.  Imi zambea asa de tandru si dulce. 

M-am ridicat  de jos si cu teama m-am aplecat deasupra ei. Am privito fermecat. Era asa de frumoasa.  Buzele mele i-au atins  buzele usor, cu teama.  Am  stranso in brate. Era asa de bine sa o simt din nou la pieptul meu. 

-Ingerul meu... soptesc strangando la piept

-Cosmarul meu...

Am inchis cartea  si am stranso la piept. Am luat poza si am privito. O poza de familie. O poza frumoasa unde zambeau toti.     M-am ridicat de jos, fundul deja imi amortise  de la atata stat.   Fara sa vreau  m-am impiedicat de  o cutie veche darmndo. Zeci de poze au cazut din ea.   M-am aplecat  jos si am inceput sa ma uit la poze.    Si atunci am realizat. Am constientizat ca   acea cartea nu era o simpla carte   ci un jurnal.   Un jurnal ce continea cea mai frumoasa  poveste de dragoste citita de mine vreodata. 

Va multumesc ! Nici nu stiti ce greu imi e sa ma despart de  cei doi...dar fiecare  inceput are si un sfarsit nu ?    Stiu ca imi va fi greu fara  cei doi...si acum cand scriu asta  simt cum lacrimile ma napadesc pentru ca azi ma despart de prima mea carte, primul meu proiect. Sper ca nu v-am dezamgit nici macar o secunda.

Va multumesc din tot sufletul ca ati fost alaturi de mine si ca mi-ati citit cartea.  :*:*:*:*: Va iubesc !  01.12.2016