Neincredere

4.2K 200 0
                                        


Locuiam deja de o  luna cu  Lara si Max  ii acceptasem ca parinti adoptivi. Am realizat atunci pe scara aia de incendiu ca nu am nimic de pierdut daca accept  adoptia aceasta.    Si chiar asa este Lara  si Max  sunt chiar de treaba si imi ofera afectiune mai ales Lara care intotdeauna ma imbratiseaza  si sa nu uitam de  fursecurile ei   care  m-au inebunit si pe mine si pe Rose dar    si pe Naill care mai mereu  cand vine pe aici cotrobaie dupa   ele.

-Naill mai lasa-mi si mie  mancaciosule. Se plange Rose

-Dar tu ai mancat deja  5   asta e al meu.  Se plange  Naill

-Naill dai  fursecul acum ! Tipa Zayn

-Baietinu va mai certati tocmai ce am facut o noua tava.  Spune vesela  Lara

-Multumesc Lara!  Spun amandoi deodata

Ma ridic de pe canapea si ma indrept spre fereastra. Afara ploua  destul  de tare   iar Harry  doar ce a plecat  cine stie unde cand se va intoarce  voi avea de discutat cu el. Vreau ca macar sa imi spuna unde se duce  ca sa nu imi mai fac griji.   Chiar daca Louis si Liam sunt cu el eu tot nu am pace  nu pot sa  nu ma gandesc la ce e  cel mai rau.  Stiu ca nu este bine sa pun raul inaintea binelui dar avand in vedere ocupatia  lui Harry   intelegeti si voi.

-Scumpo ce ai ?

-Nimic Lara.

-Cum nimic?  Scumpa mea  de cand a plecat Harry  tu esti tot mai tensionata  si  trista  va-ti certat?

-Nu Lara doar ca ploua si el a plecat cu masina imi fac griji vizibilitate  este mai scazuta pe furtuna.

-Va fi bine hai  inapoi  sa    iti potolesti amici.  Spune amuzata Lara

-Sunt copii buni. Spun

-Da scumpo  stiu ca sunt copii buni. In  asta  o luna am ajuns sa ii cunosc si sa imi dau seama  ca sub tatuajele acelea    se ascund doar  suflete  de copii fara copilarie.  Mi-am dat seama ca  fiecare dintre ei au o poveste nu foarte fericita. Spune Lara

-Asta asa este... soptesc si plec spre ei

-Anais  bine ca ai venit  spunei lui Rose sa imi lase  fursecul in pace.

-Dar era al meu!

-Ba nu!

-Ba da!

Ma uit la cei doi   care se tot cearta pe un amarat de fursec precum copii mici. Cand dau sa spun ceva primesc un mesaj asa ca las balta    ciondaneala lor si ma  uit  sa vad  cine este desi banuiesc ca  este Harry.  Si chiar el este.

" Ce face ingerul meu? "

" Bine  stau aici cu  gasca  tu esti bine ? "

'' Da iubito sunt bine am incheiat afacerea nu iti fa griji nu scapi tu asa de repede de mine"
"Pacat;)))"

"Iubito nu poti rezista fara mine nici macar  cateva ore  darmite o viata :*"

"Ingamfatule :*"

"Da dar asa cum sunt,sunt al tau "

''Poate"

" Hmm...  nu ca poate ci sigur. Iubito anunta   gasca ca maine seara iesim in club :*"

''Ok, ii anunt.  Diseara tot acelasi loc? :) "

" Da  logic :)  te iubesc :*"

"Si eu :*"

  Dupa ce am incheiat conversatia cu Harry am stat cu    gasca si am jucat carti   am vazut un film iar apoi  au plecat.

Seara

-Iubito  esti sigura ca Max si Lara nu stiu nimic despre asta? Ma intreaba Harry

-Da!

-Stii doar ca nu imi pasa daca  stiu sau nu ?

-Hmm... da!

-Iubita mea frumoasa si sexy.

-Inceteaza !

-De ce ?

-Poi...

-Poii?

- Poi ca asa spun eu ! Spun  mandra

De cand  Lara si Max s-au mutat la mine Harry si-a reluat   meseria de catarator. In fiecare seara  intra pe  balcon  deoarece  Max nu doreste ca Harry sa doarma cu mine sa fiu sincera Max nu prea il inghite pe Harry  de cand la vazut prima oara in biroul lui avocatului. Ca tot veni vorba de avocat maine trebuie sa ma intalnesc cu el  dupa scoala a zis ca are ceva importanta sa imi spuna.

-Iubito !

-Da Harry.

-La ce te gandesti? Ma intreaba cretul zambaret

-Poi ma gandesc la intalnirea cu Adam  de maine. Spun incet

-De ce te intalnesti tu cu acel bufon ?

-A zis ca are ceva important sa imi spuna.

-Cum ar fi ? Ma intreaba suspicios Harry

-Nu stiu dar nu trebuie sa iti faci griji in legatura cu asta.  Apropo cu Danielle ai mai vorbit? Il intreb incercand sa schimb subiectul

-Nu  ! De ce intrebi ?

-Intrebam si eu.

-Merg si eu! Spune cretul

-Unde ?

-Cu tine la  intalnirea aia.

- Harry  nu ai de ce sa fi gelos.

-Nu sunt gelos!  Acum hai sa  dormim.

-Bine!  Spun si ma  desprind din  bratele lui deparatandu-ma considerabil  de el

-Anais, iubito treci incoa.  Sopteste el

Prefer sa tac sa nu spun nimic  neincrederea aceasta a lui  ma enerveaza la culmea. Nu inteleg de ce nu are incredere in mine, e chiar asa de greu sa ai incredere?



Buna  fetelor scuzati-ma ca nu am postat  aseara dar   am avut o problema, imi pare rau.   Stiu ca   capitolul  este  plictisitor dar   va  anunt ca  urmatorele  vor fi pline de surpize. Azi m-a lovit din plin un val  de  idei noi.   :)  :*   

Cosmarul mult dorit Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum