Stai departe de ea!

6.9K 245 14
                                        


 
Cobor usor ultima treapta  a conacului. Harry ma asteapta  razmat de masina alba.   Tricoul negru se muleaza perfect pe  corpul lui la fel si blugi negri. Geaca de piele de biker sta pe capota masini.   Iimi zambeste seducator. Acel zambet ce ma face sa imi pierd toata  ratiunea.  Iar acei ochii verzi ca smaraldul ma analizeaza  din cap pana in picioare.  Bratele le are incrucisate la piept. 

E un baiat rau. Asta e  sigur.  Si e numai baiatul meu rau.  Iar tatuajele ii ofera un aer mai misterios mai periculos. Emana prin toti porii  pericolul.  Dar nu imi este  frica. Stiu ca ma va proteja de orice si de oricine.  Stiu ca nu ma va lasa sa cad atunci cand nu voi mai putea. Si stiu ca  ma va intelege atunci cand ii voi spune secretul meu. Stiu ca va veni o vreme  cand el va pune intrebari in legatura cu mine iar eu ii voi raspunde. Simt ca el e. El e cel care merita sa intre in  viata mea cu adevart. Sa stie  fiecare secret de al meu.

-Ingerule arati perfect. Spune Harry

-Hai taci! Spui asta deorece iti port tricoul. Ii spun eu

- Ba nu! Cu tricoul esti mai sexy ca de obicei.

Dupa ce ne-am urcat in masina o liniste mormantala s-a asternut peste noi. Niciunu nu scoate un cuvant. Harry era atent la condus, extrem de atent. Iar eu priveam pe geam. 

Urasc cand se intampla asta. Urasc atunci cand  tacerea  isi face loc intre noi. E precum un zid intre noi. Iar eu nu pot sa fac nimic. Nu am curaj sa imi deschid gura. Sa ii spun ceva. Nu stiu de ce dar nu pot.

Masina se opreste. Dar eu si Harry nu ne miscam  de pe scaune niciunu.  Pentru  inca cateva secunde   Harry sta tintui de scaun apoi deschide portiera si iese. Inconjoara masina si  deschide portiera. Se apleaca si  ma ia pe sus ca pe mireasa.

-Harry ce faci? Il intreb eu

-Bine tu? Imi raspunde zambind

Harry porneste cu mine in brate sub privirile tuturor.  E asa  nebun. Dar e nebunul meu.

In sfarsit  s-au terminat si orele. Cobor  repede scarile sa ma intalnesc cu Harry. In pauze nu ne-am vazut deloc. Deoarece a  fost plecat cu nu stiu ce treaba.  Zayn nu a vrut sa imi zica ce treaba. Am incercat si la ceilalti  dar s-au facut ca nu ma vad s-au nu ma aud. Ceea ce e ciudat. Mai ales Naill care intotdeauna  e foarte receptiv si ma ajuta mereu. 

Se pare ca in parcarea din fata nu este nicio masina de-a baietiilor. Verific  si parcarea  din spate si  din nou nimic.  Zayn a zis ca  Harry va veni la  sfarsitul orelor.  Dar el nu este aici.

Mai stau  10 minute sa il astept si daca nu vine   voi pleca spre casa. Oricum unchiul ma sunat  aseara si mi-a zis ca  se va intoarce decat el. Bunici vor ramane acolo, inca mai au de rezolvat.  Imi este asa dor de ei.  O conversatie la telefon nu este  la fel  ca cea reala.   Nu e ca si cum sunt aici langa mine.

Imi este asa dor de diminetiile in care bunica  imi pregatea  faimoasele si gustoasele sale  clatite. Cand   bunicul  ne tachina si pe  mine si pe bunica.  Chiar imi este dor de  ei. De imbratisarile, rasurile, zambetele,  vorbele lor de tot.

Merg de ceva timp pe  micul trotuar. Am renuntat la al mai astepta pe Harry.  Deja trecuse  o jumatate de ora si el nu mai aparea.  Asa ca am decis sa o iau la pas usurel.

-Bella. aud o voce in spatele meu. Ma intorc si dau de  barbatul  de la conac. Acel italian ce nu l-am suportat din prima clipa.

Zambesc si salut si  incerc sa plec mai departe. Dar din nou vocea lui ma opreste.

-Bella unde te grabesti.

-Acasa,vreau sa ajung acasa cat mai repede. Ii zic eu scarbita

-Hai te duc eu. Am masina parcata   prin zona.

-Nu multumesc.

-Bella insist. Nu pot sa te las sa mergi pe jos. Plus ca este inorat si cu siguranta va ploua.

-Multumesc pentru gest dar nu vreau. Imi place sa merg pe jos. Mint eu

-Atunci te voi insoti. Imi zice el zambitor

Dau din umeri si murmur un cum vrei si pornesc la pas. 

Dupa circa 5 minute de mers  o masina   franeaza  in fata noastra si un Harry nervos cu o privire demonica iese din masina.

In cateva secunde a fost langa mine.

-Anais urca in masina.  Urc in masina   asa cum imi zice



-Enzo ce ti-am zis eu sa nu te vad prin preajma ei? Il intreb pe  mancatorul de broaste

-Dar Harry intelege-ma si tu nu am cum sa ma abtin. E asa frumoasa.

-Enzo atat iti spun nu te atinge de ea ca va iesi urat.  Atat ii mai zic si  plec.

M-am abtinut cu greu sa  nu il pocnesc.  Enzo planuieste ceva. Nu imi place ca ii da tarcoale Anaisei.   Broscarul urmareste ceva, stie ca ea este punctul meu slab acum.  Si profita de asta la maxim. Nu credeam ca este asa josnic incat sa incerce sa  se lege de  Anais.

-Anais vreau ca de acum sa stai in preajma  baietilor sau a fetelor. Nu vreau sa mai ramai singura.  Ii zic eu

-Harry nu fi nervos. Nu este vina mea ca am ramas singura. Zayn si Rose au plecat  la fel si fetele si  baieti. Te-am asteptat asa cum mi-a zis Louis. Doar ca tu nu mai veneaia. Asa ca am plecat.

-Anais am avut ceva treaba de aceea am intarziat.





Este seara.  Eu si  cu Harry stam pe canapea impreuna cu Sasha si privim un film.   Sunt din nou la Harry acasa.  Nu vrea sa ma lase singura. Ii este teama ca v-a veni si acasa la mine Enzo.  Sa fiu sincera  si mie imi este teama. Stiu ca Harry are afaceri dubioase si ca asociati lui  pot sa imi faca rau.

Chiar daca nu vrea sa imi spuna direct  cu ce se ocupa  banuiesc.  Defapt sunt sigura suta la suta ca e ceva mai mult decat bataiile stradale.

-Ingerule la ce te gandesti ?

-La nimic. Mint eu

-Iubito te cunosc stiu ca ai tu ceva. Ca ceva te framanta.

-Da ai dreptate. Nu stiu  cum trebuie sa ma imbrac  vineri seara la aceea petrecere.  Mint eu din nou. Ma simt prost dar nu vreau ca Harry sa stie ca banuiesc ce banuiesc

-Iubito nu iti fa griji pentru asta, ma ocup eu.

- O vei alege tu? Il intreb eu

-Ceva de genu imi spune Harry zambind cu subinteles

-Zi-mi

-Nu! Vei afla  la momentul potrivit.

-Dar...

-Niciun dar iubito

-Raule

-Da sunt rau dar sunt al tau

-Oare?

-Te mananc!

-Nu poti iti raman in gat. Ii zic eu
-Hmm...nu cred  nu imi ramai in gat

-Ba da

-Iubito ti-am zis ca te mananc dar nu am zis in ce fel. imi zice  Harry zambind cu subinteles
Iubito ai rosit cumva? Ooo dar nu trebuia. Ma tachineaza Harry si rade. In timp ce eu stau   cu capul in jos.  E asa un idiot.

Cosmarul mult dorit Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum