Poveste

99 13 5
                                    

Știu că din când în când ți-aduci aminte...

te văd foșnind o frunză-a nimănui,

te simt plouând,

bătând în geam, cuminte,

fugind prin parcul gol, printre statui,

plimbându-te din nou, nehotărâtă,

călcând tiptil ca-ntr-o poveste gri,

îți bei cafeaua neagră pe-o terasă,

faci piruete triste, pe-un călcâi,

te bucuri că, sub ploaie, nu se vede,

cum plângi pentru că azi îți amintești,

și-atunci te-ntinzi pe brațele de piatră

ale poetului pe care îl iubești...

Știu că din când în când visezi să uiți,

să nu mai plouă doar pentru că-ai vrea,

să calci indiferentă peste frunze,

să nu mai faci o singură cafea,

Știu că, din când în când, ar fi mai bine...

Știu că, din când în când, n-ar mai durea...

Știi?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum